Proiecte, campanii, proiecte, campanii. Viața noastră a devenit, de asemenea, un proiect mare și nu prea reușit, pentru a cărui implementare nu există întotdeauna suficienți bani. În orașul natal, se implementează deja alte proiecte de formare, deoarece în cadrul celor anterioare s-a acumulat o experiență atât de mare, încât nu știu ce să facă cu ea și țin cu tot dinadinsul s-o împărtășească.
Uneori este dificil să ajungem la esența, la semnificația acelui proiect din spatele frazelor întortocheate și pretențioase. Dar cei pricepuți în această afacere ronțăie proiectele ca pe semințe, implicând persoanele necesare și capabile să participe la ele. Dar, vorba ceea, toată lumea câștigă bani cum poate.
Cine poate spune astăzi câte campanii de înmânare a unui covrigel unor copii flămânzi au fost organizate în trecutul neîndepărtat, câte granturi, ateliere, traininguri, mese rotunde, întâlniri, discuții, câtă cafea, apă a fost băută la ele, câte prăjituri au fost mâncate, bomboane, chifle, plăcinte, câte prânzuri au avut loc în restaurante? Secret, nu glumă. Nici măcar cei care fac acest lucru, profitând de naivitatea și încrederea europenilor, nu știu.
Și acum a fost anunțată iată o nouă campanie. De data aceasta, una națională – în sprijinul pedagogiei și al profesiei de pedagog.
În cadrul campaniei naționale „Pledoarie pentru pedagogie/profesia de pedagog” vor fi desfășurate acțiuni de informare a studenților/elevilor în vederea promovării imaginii pozitive a profesiei de pedagog în societate; creată o platformă de dialog (pe zone geografice) cu tinerii specialiști, reprezentanții organelor locale de specialitate în domeniul învățământului, managerii și mentorii școlari, reprezentanții universităților și colegiilor care oferă programe de studii în domeniul Educație. De asemenea vor fi mediatizate exemplele de bune practici și istoriile de succes din experiența profesorilor performanți din școli și grădinițe; va fi organizat concursul național „Pledoarie pentru pedagogie” etc.
Menționăm că, campania națională va dura până în luna noiembrie. Spuneți-mi, mă rog, cam cum am putea ridica autoritatea profesorului în două luni și jumătate după ce am distrus-o câteva decenii, forțându-i să meargă la proteste și să ceară să li se achite salariul de nimic, majorarea acestuia, reformând școlile, ceea ce a dus la închiderea lor, disponibilizarea profesorilor, chiar dacă creăm platforme de dialog la scară foarte largă? Prin ce se vor deosebi aceste platforme de o pălăvrăgeală obișnuită este o altă întrebare?
Poate să încetăm a îneca în continuare problemele școlilor în vorbe de clacă și să le rezolvăm treptat? Oricât de mult vorbim despre atractivitatea profesiei de profesor, absolvenții de licee, văzând în fiecare zi în fața lor un profesor obosit și de vârstă înaintată, puțin probabil să riște a pretinde la o diplomă de licență în breasla semănătorilor de lumină, înțelepciune, cunoştinţe, frumos şi moralitate în care lucrează în special pensionari, salariile sunt mai puțin atractive, condițiile de muncă sunt rele și munca este ingrată.
În urmă cu două zile, un locuitor al unui sat mic a sunat și a spus că profesorii sunt nevoiți să umble prin sat și să strângă câte 150 de lei pentru reparația gimnaziului. Iar noi vorbim de campanie…
