Nu mă refer la acei pensionari, la bătrânelele și bătrâneii blajini, la care oricând pot fi duși nepoții, iar părinții acestora între timp să se distreze în compania prietenilor veseli sau în genere s-o șteargă din țară. Nici la cei care își vor face apariția pe băncile de la intrări îndată ce va încălzi soarele. Și nici la cei care aleargă dimineața și seara ca să-și întremeze sănătatea, duc un mod activ de viață, merg la bibliotecă
și cunosc internetul. Vreau să vorbesc despre cei pe care azi multe se sprijină.
La redacție deseori telefonează cititori și se plâng că iată, în satul nostru, la gimnaziu, de 7 ani lucrează paznic un pensionar, tot așa e la primărie. Cică, unii nu au ce mânca, iar acesta adună banii cu lopata. Cred că nu de viață bună acest om, la aproape 70 de ani, s-a încumetat să stea de strajă nopțile, într-o încăpere goală – mie în apartamentul de la etajul 5 uneori mi se cam face frică noaptea. Asta în primul rând. În al doilea, nu cred că tinerii vor face coadă la acest loc de muncă dacă se eliberează cumva. Nu cred că ei vor dori să stea de veghe aproape în fiecare noapte pentru 1000 de lei, dacă poți dormi liniștit, în așternutul drag și cu femeia dragă, și să primești 900 de lei ajutor social. Până și directorul școlii, probabil, mai degrabă va accepta un paznic cu statut de pensionar decât un tânăr plin de puteri și energic, dacă ținem cont de nivelul de responsabilitate al unei și altei generații. În același timp, nici Codul muncii nu are nimic împotriva acestei categorii, lasă să muncească, să plătească impozitele.
Pensionarii, vreau să vă spun, sunt oameni ca toți – poate nu atât de frumoși, de zvelți, de ageri – judec după mine – în schimb au experiență berechet și dorință, fie și nu toți, de a munci. Imaginați-vă că mâine este adoptată o lege și toți pensionarii sunt trimiși pe la case. Spuneți-mi, ce va fi cu școlile, cu centrele de sănătate, mai bine zis, cine va lucra aici, cine îi va învăța carte pe copii, cine îi va trata de boli? Gândiți-vă în timpul liber, analizați și cântăriți.
E bine când face lecții o fată tânără și drăguță. Atunci elevii se îndrăgostesc de ea, nu și de disciplina predată. Dar eu cunosc profesori care de mult sunt trecuți de 20 de ani, dar îi pun în cofă și pe tineri, îi captivează pe elevi cu cunoștințele și metodele lor, încât aceștia nici nu se gândesc la vârsta pedagogului. Nimeni nu zice că cea mai bună variantă nu sunt profesorii tineri și care își iubesc profesia. Dar de unde să-i luăm, dacă tinerii pentru vreo două mii de lei nu doresc să-și strice nervii cu elevii neascultători de azi. În această situație nu avem de ales și, dacă nu vin absolvenți de ieri ai instituțiilor pedagogice, directorul școlii aduce cu plăcere în fața tablei un pedagog de 70 de ani. Această variantă nu va fi cea mai rea. La fel e și cu medicii.
