Uneori, când merg la magazin să cumpăr lapte sau iaurt, mă gândesc, ce cireadă trebuie să aibă țara noastră pentru a produce o cantitate atât de mare de tot felul de produse lactate? Am început să scriu duipă ce m-am otrăvită cu lapte, a cărui termen de valabilitate nu expirase încă.
Recunosc că nu l-am fiert. Apropo, de obicei, cumpăr lapte la piață de la aceeași femeie și așa, credeți-mă, nu mi-a fost niciodată. Ce fel de otravă din magazin bem dacă nu poți să-l guști fără fierbere? Dar la grădinițe? Cu ce sunt hrăniți acolo copiii, probabil că nu li se dă lapte și terciul este fiert cu apă?
Vaci în țară nu-s, cu excepția celor de la fermele private, de unde atunci atâtea produse lactate? Răspunsul vine de la sine – din lapte praf. Nu știm de unde este adus și din ce este făcut, de unde îl luăm nu ne va spune nimeni. Același lucru este și cu untul, ar trebui să se topească în gură, pe când el se lipește de dinți, în special „buterbrodnoe”, de care acum nici nu mai cumpăr. Consider că e o crimă să hrănești oamenii cu astfel de produse, deoarece toată această chimie reduce rezistența organismului la tot felul de boli și scurtează speranța de viață. Spun asta ca fost lucrător medical. Deși, cine știe, poate se face în mod intenționat, deoarece, se zice, nici pensiile mizere nu au cu ce le plăti.
