Săptămâna trecută am stat câteva ore bune cu sufletul la gură. Din minut în minut accesam portalurile de ştiri naţionale ca să aflăm deznodământul cazului de la Mereni, Anenii Noi.
În acea localitate un tânăr al Republicii Moldova a luat ostatici copiii săi, a rănit o femeie şi în momentul când s-a intervenit pentru a-l salva pe unul din micuţi, care risca să fie „hăcuit” de acel pe care până în acel moment îl numea tată, a fost rănit un om al legii. Motivul invocat de acesta, care l-a făcut să recurgă la o asemenea soluţie disperată, a fost că îşi iubeşte foarte mult soţia.
Dar eu am avut impresia că în acele clipe, de fapt, noi am asistat la o scenă a propriului destin colectiv, de societate în care democraţia a fost înţeleasă anapoda, fiind interpretată ca fiind o libertate fără responsabilităţi, de drepturi care nu includ la pachet şi responsabilităţi.
A zis omul că o iubeşte şi chiar dacă iubirea sa e bolnavă şi plină de violenţă, ea, femeia trebuie să vină la prima sa chemare şi să suporte toată acea violenţă, pentru că în viziunea sa aşa ar arăta iubirea. E dreptul lui într-o societate încă declarată patriarhală în care cuvântul soţului e lege şi obligaţia ei să trăiască cu o brută.
În această ordine de idei încă în multe case ale moldovenilor relaţia dintre un soţ şi o soţie e înţeleasă ca fiind „femeia nebătută e ca şi casa nemăturată” şi nicidecum că „femeia a fost făcută din coasta bărbatului, nu din picior ca să fie călcată, nu din cap ca să fie superioară, ci dintr-o parte ca sa fie egală; de sub mână ca să fie protejată şi de lângă inimă ca să fie iubită!”.
Poate episodul de la Mereni ar trebui să ne pună serios pe gânduri şi să revizuim unele atitudini la nivel de comunitate, să chibzuim asupra comportamentului nostru ca să se scrie statistici, care ne vor arăta şi o altă situaţie decât cea în care violenţa e la ordinea zilei.
„Formele violenței în familie în Republica Moldova, cu care se confruntă femeile, sunt multiple, circa 60% dintre acestea pe parcursul vieții s-au confruntat cu violența psihologică, 55% cu forme ale violenței psihologice orientate spre izolare socială, iar fiecare a zecea femeie cel puţin o dată a suferit din cauza violenţei economice. De asemenea, circa 40% dintre femei au fost supuse cel puţin o dată violenţei fizice, iar circa 19% dintre acestea – violenței sexuale. („Profilul femeilor victime ale violenţei!, 2016 Autoare text: Maria Vremiș)
