Azi am venit la serviciu șocată. O cunoscută pe care am întâlnit-o pe drum mi-a spus, aproape plângând, că cineva i-a aruncat sub balcon un cățeluș, de pe spatele căruia fără milă era jupuită o treime din piele. Ea a spus că l-a dus la Chișinău, dar el a murit pe drum. Desigur, povestirea ei m-a zguduit.
Cum de se întâmplă că alături unul de altul trăiesc oameni care sunt gata să „absoarbă” durerea celorlalți și cei care nu au nimic sfânt. De unde vin aceste calități la unii și la alții? De ce depinde? Lumea din jurul nostru este una și aceeași, toți studiază în aceleași școli, reiese că la mijloc e familia în care crește și se maturizează copilul, având în suflet ceea ce i-a fost inoculat. Iar părinților semințele binelui sau ale răului le-au sădit bunicii.
În același timp, înainte nu ar fi existat atâta răutate în societate. Ori noi creșteam și nu știam nimic? Deși, dacă vă amintiți anii de război, vremurile staliniste, oare nu ura, mânia, invidia – cele mai josnice trăsături de caracter ale unui om – împingeau la denunțuri, trădări și suspectări? Sau poate în unii oameni această răutate a trăit și trăiește întotdeauna și se manifestă numai în condițiile respective, când nu este liniște în societate, când legile nu sunt pentru toți cetățenii țării, când unul încearcă să se ridice deasupra celuilalt.
Sau poate sunt de vină internetul, rețelele de socializare? Webul a captivat nu numai copiii cu jocuri, ci și pe adulți, s-a șters linia dintre lumea reală și cea virtuală de vreme ce ei ore întregi, în fiecare zi, apasă pe declanșatorul armei de foc a „eroului” din joc, nimicindu-i pe dușmani. Ce să mai zic de desenele animate contemporane? Ce-i în ele? Toți acești „gorg” și „foss” nu știu decât să le facă rău celor apropiați.
Credeți-mă, este foarte dificil să vorbesc despre adulții care stau pe rețelele de socializare. Sunt pe deplin de acord cu tânăra mea colegă, care a menționat că putem fi considerați campioni la scuipat în cei de alături. În rețelele de socializare nu mai zboartă scuipături, ci curg râuri de venin. Ascunzându-se cu lașitate după nickname, zicându-și Vasya, Petya, oamenii toarnă zoi fără a pătrunde în sensul mesajului postat. Este posibil ca printre acești răuvoitori să fie chiar prietenii tăi, dar deja cu numele lor real. Apropo de prieteni. În lumea virtuală a rețelelor fiecare are sute, dacă nu chiar mii de prieteni, cu mulți dintre ei te poți întâlni pe străzile orașului și vor trece pe lângă tine cu nepăsare, fără a răspunde la binețe.
Sărmanul cățeluș m-a făcut să mă gândesc din nou la ceea ce ni se întâmpla și unde a plecat bunătatea noastră. Sau poate nu a fost? Sau ea, ca un cameleon, mimează în funcție de „nevoile” societății? Sau poate că nu este deloc? Atunci de ce vreau bunătate, mai multă bunătate?
