La grădinița „Tereza Sobolevschi” din municipiul Ungheni am „găsit” două comori de femei. Pe lângă faptul că au o profesie, ce implică în sine atât de multă dăruire, timp și multă dedicație, aceste două educatoare mai și croșetează, desenează, brodează în mozaic, cos în „cruciuliță” sau confecționează panouri macrame pentru instituție, unde expun diferite lucrări ale copiilor.
Una născută în inima codrilor, alta – în regiunea de nord a Moldovei.
Ambele deprind arta meșteșugăritului din copilărie
Viorica Mazuric e din Rădenii Vechi, din inima codrilor. Ea ne spune că nici nu puteai să nu te îndrăgostești de artă, văzând și fiind înconjurată de o asemenea frumusețe. Deprinde dragostea de croșetă de la bunicile ei, din partea mamei și a tatălui, și mai „fură” secrete de la mama sa. Larisa Moraru e originară din Glodeni, iar cea care o „ajută” să se îndrăgostească irevocabil de tot ce înseamnă ață, ac, croșetă și andrele e vecina familiei sale. „Pe mama nu prea am văzut-o să meșterească, cu toate că am o lucrare de-a ei în format A3 cusută în cruciuliță, de o vârstă cu mine”, ne spune Larisa Moraru.
Viorica Mazuric are mai multe talente – desenul, muzica, teatrul. Chiar își face studiile la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, facultatea regie, clasa Lidiei Panfil. Și, totuși, marea ei feblețe rămâne a fi croșeta. „Eu dacă nu croșetez o zi nu mă simt bine”, specifică ea. Are un colțișor al ei acasă, unde își ține lucrările, care sunt diferite, din perspectiva grosimii aței.
Larisa Moraru și-a adus colțișorul ei de lucrări la grădiniță. În grupa unde este ea educatoare poți vedea un păun de o rară frumusețe, executat în broderia mozaic, o cloșcă cu puișori, făcută în cruciuliță, și multe alte lucrări, iar la intrare în încăpere vei admira un panou macrame executat de ea. Își dorește că fiecare copil să se poată bucura de aceste lucrări și să se îndrăgostească de această artă.
„Geloși” la început pe pasiunea lor, soții s-au conformat și chiar le-o împărtășesc.
Vioricăi îi achiziționează materia primă, iar soțul Larisei transpune în realitate florile făcute de ea, sădindu-le în grădina lor
Ambele interlocutoare îmi spun că soții lor mai au „crize” de gelozie, dar într-un final s-au conformat cu pasiunea lor. Viorica îmi destăinuie că soțul ei deja începe să se specializeze în calitatea aței. „La începutul căsniciei noastre îmi spunea să mă las de croșetă. Acum mă întreabă de ce ață am nevoie ca el să meargă la magazin să o cumpere”, adaugă ea. La fel e și cu soțul Larisei Moraru, doar că el a ales să sădească acele flori, care ea le face cu acul: „Soțul meu îmi spune să las, dar când termin lucrarea e foarte încântat de rezultat. Ambii suntem îndrăgostiți de flori. În lucrările mele și în grădina noastră le veți putea admira”.
Lucrările din mărgele – un vis ce devine realitate
Meșterițele de la grădinița „Tereza Sobolevschi” mai au un vis – lucrările din mărgele. Viorica Moraru mai trebuie să deprindă această artă: ”Cu siguranță că o voi deprinde, pentru că așa sunt eu – ce îmi place, aceea fac”. Larisa Moraru deja cunoaște arta aceasta: „Am început să fac „Cina cea de taină”, doar că ochii deja „mă lasă”.
