Molima Covid-ului face ravagii peste tot: nu cruță pe nimeni… Suferă familii întregi, dar și mai greu e atunci, în zilele noastre, când părinții rămași acasă nimeresc în spital, iar copiii se află departe de casă.
Vreau să vă mărturisesc despre un bărbat din părțile noastre, pe care mulți ungheneni îl cunosc mai bine decât mine. Mama lui ajunge la spital în stare gravă, conectată fiind la aparatele de oxigen. Fiul, aflat la distanță mare de casă, își ia rămas bun de la soție, fiu, colegi de lucru și ia calea drumului…Trei săptămâni, dacă nu mai mult, a stat în preajma geamului mamei sale de la spital, o veghea de la distanță, insuflându-i încredere în viață, îi transmitea zilnic mâncare călduță pregătită cu dragoste de către mama-soacră ( știind prea bine, că mama nu poate mânca nimic decât poate cu lingurița cineva să o hrănească de alături). Fiul avea întrevederi (medicale) zilnice cu medicii, asistentele medicale. Paralel acasă lucra de la distanță cu firma pe care o conduce…
Și nu numai atât! Intra în lăcașele sfinte din oraș, aprindea lumânări de sănătatea mamei, a celor dragi de acasă, pentru medicii care veghează mereu la patul celor suferinzi. Atunci, când biserica „Sf. Andrei” a fost vandalizată, Omul cu suflet blând a contribuit cu ajutor bănesc și cu mobilier. Seara acasă, la lumina unei plăpânde căndeluțe, citea rugăciuni, pentru ca Domnului să i se facă milă de mama și s-o salveze. Pe fața domnului respectiv vedeai grija și speranța în Cel de Sus. La Bobotează l-am văzut prezent la sfințirea apei, ca să-i transmită, probabil, și mamei un strop de aghiasmă, măcar să-și ude buzele.
Fără a cere acordul persoanelor descrise, îmi asum responsabilitatea și vă zic, că e vorba de familia Moraru: fiul, mama și mama-soacră, doamna Elena, pe care mulți enoriași ai bisericii „Sf. Andrei” o cunosc destul de bine.
N-am intenții rele, ci bune, să știe, ce înseamnă a avea o mamă, a o proteja, a o ține în brațe și atunci, când ea se află pe marginea muchiei de cuțit. Așa fiul și-a întors dragostea și recunoștința față de mama, care i-a dat viață! Da, educația părinților a dat rod!
„Iubiți-vă mamele cât sunt în viață,
Măi, fiice și feciori!” (P. Zadnipru)
