Marea Adunare Națională de duminică a demonstrat că avem un popor care își dorește o viață mai bună, un trai mai decent. Adunarea masivă de oameni pașnici, liberi și nesiliți de nimeni a dat dovadă că au făcut-o din suflet și din rațiune. Acest exercițiu le-a oferit ocazia de a-și exprima dorința că vor să trăiască într-un stat dezvoltat cu valori și principii cu adevărat europene.
Descătușați în simțiri și gândire, și-au împărtășit ideile și speranțele către un parcurs european. Același lucru l-au făcut și cei din diasporă, care au luat calea pribegiei pentru a-și asigura un trai mai bun. Au ieșit să se exprime cu speranța că mâine va fi mai bine ca astăzi, că vor reveni la baștină cândva. Aceleași gânduri și năzuințe le-au avut și cei care din anumite motive nu s-au putut deplasa la Chișinău, susținând această tendință de parcurs european.
În această zi decisivă nostalgicii ironizau pe seama evenimentului de duminică, vorbeau mai cu jumătate de glas, vocile lor păreau mai anemice, își tot căutau susținători în ideile abordate.
Chiar dacă Europa înseamnă stat cu valori democratice, unii mai rămân sceptici în această vedere, dând frâu liber interpretărilor, precum că acest vis este unul irealizabil.
Marea Adunare Națională a fost un motiv de exprimare și pentru cei care sunt împotriva integrării europene, tratând această opțiune ca un real pericol pentru statalitate și afectarea principiilor și valorilor formate în timp. Indecișii care stau la dubii mai susțin că vor să trăiască bine cu toți, că vor pace și că Republica Moldova nu trebuie să depindă de nimeni, că singuri vor să-și hotărască soarta.
Până mai una, alta, unii mai rămân în albia nostalgiei, semănând pe alocuri discrepanțe și discordii. Pentru ei s-ar părea că a rămâne în trecut ar fi mai comod, teamă fiindu-le de ieșirea din zona de confort. Firesc ar fi să ne întrebăm de ce o fac, ori că așa le este mai bine, ori de după copac nu văd pădurea. Este evident – calea spre schimbare este grea și anevoioasă, că se va lăsa cu impedimente-, însă totul e posibil dacă se dorește. Concluzia totuși ar fi că democrația arată altfel, are o altă față, mai senină, mai luminoasă.
