Omului nu-i poți fi niciodată pe plac. Mai ales mulți nu sunt mulțumiți de cei din presă. Fie că nu le place subiectul abordat sau cum îl tratezi, sau, sau… Sunt mulți de „sau” și „fie”, însă nu despre asta e vorba, dar despre aceea că nemulțumirea unora se termină cu acuze nefondate, de genul că jurnalistul e presat de cineva prin anumite metode.
Acum nu știu eu ce înțelege acea persoană prin a fi presat, însă eu am înțeles că el a presat omul de presă. Faptul că a bătut cu pumnul în masă că nu-i place materialul aceasta înseamnă presiune, că nu-i place că semnatarul articolului nu a scos în evidență prezența cuiva, care prin responsabilitățile sale de funcție e obligat să fie alături de oameni nu numai la sărbători, dar și atunci când e nevoie să li se rezolve o problemă, să știe de acea localitate tot timpul, nu numai în ajunul campaniilor electorale, să cunoască cum oamenii trăiesc zi de zi într-o sărăcie adusă la limita existenței și leagă tei de curmei ca să își poată achita facturile – aceasta e presiune.
Acum o să-i spun omului, care crede că un ziarist e presat, că, de fapt, nu e așa, dar el trebuie să aducă diversitate și nici nu poate să se repete într-un ziar. Altfel, ar ieși că o publicație ar fi numai cu știri, articole și declarații la indigo sau, mai pe înțelesul lui, trase la xerox. Asta ar însemna că toate satele și orașele sunt frumoase, cu oameni frumoși, că s-au realizat lucruri extraordinare, că e bine de trăit în Moldova etc.
Și totuși în Moldova e greu, e foarte greu de trăit. Să menționăm aici doar deflagrația din Chișinău din cauza unei butelii de gaz, care nu se mai utilizează de ani buni într-o țară, unde se trăiește cu adevărat bine. Exemple o mie sunt, însă în viziunea unora mass-media trebuie să scrie că e bine, astfel suntem presați.
De altfel, presați sunt ei, cei care au o normă de participare la mitingurile partidului din care fac parte, care, săraci fiind, îi întâmpină cu osanale și colaci cât roata de la căruță pe cei care sunt responsabili de viața ce o au, care duc oameni la proteste ca oile la strungă, care au texte scrise cu ce trebuie să spună și nu au propria opinie… Dar, așa gândesc ei, că presați am fi noi, cei care încercăm să arătăm unde lucrurile nu merg cum trebuie și ce s-ar putea de rezolvat și de evitat, uneori, adevărate tragedii.
