Comunicarea interpersonală este ceva benefic, atunci când ne propunem rezolvarea unor lucruri importante sau în scopul creării unui climat de bună înțelegere între oameni. Nu rareori ni se întâmplă ca atunci când vorbim cu cineva se creează impresia că suntem ascultați, dar să nu fim auziți. Unii ne ascultă din politețe, alții din interes, iar alții, chiar dacă stau cu ochii pe noi, trăiesc în lumea lor. Axându-ne pe o problemă care ne-ar cere beatitudine, mesajul nefiind înțeles până la capăt ne putem pomeni mai apoi cu semne de întrebare, incertitudini sau dezamăgiri.
Mai apoi dezamăgirea și ignoranța se transformă în ură, iar mai apoi își face loc incapacitatea de a ne suporta. Din acest considerent oamenii se separă, se izolează, se ocolesc, pentru că intervine imposibilitatea de suportare reciprocă.
Se întâmplă acest lucru între cupluri, dar și între alte persoane pe motiv că poate scara de valori a fiecăruia e diferită sau există o diferență de idealuri între ele. Atunci când doi tineri se căsătoresc, nu rareori o fac din instinct fizic și mai puțin al rațiunii. În acest caz mulți își zic că vor contribui la schimbarea caracterului și felului de a fi, a persoanei de alături. Acest lucru este aproape imposibil, susțin psihologii, deoarece după o vârstă anumită omul nu se mai schimbă, ci rămâne cu prejudecățile, percepțiile și trăsăturile lui de caracter, iar pentru acesta trebuie să avem înțelepciune, echilibru și răbdare pentru ca să-l înțelegem și să-i sugerăm și alte opinii.
Potrivit experților, s-a constatat că omul se naște cu 40 la sută din codul genetic, iar restul capacităților intelectuale le formează societatea, anturajul ei. Important în creșterea intelectuală este mediul în care trăiește omul.
Se spune că viața este un joc al adaptării la schimbări și care e mai adaptabil, acela câștigă lupta pentru existență, or, peștii mari îi înghit pe cei mici. Această luptă se intensifică atunci când suntem puși cu spatele la zid și viața ne pune limite. Este o artă competența de a depăși situațiile dificile fără efecte traumatizante și devastatoare. Se mai spune că adevărul se naște în discuții, dar nu din cele banale, distructive. Atunci când purtăm careva discuții, polemici suntem tentați să credem că doar noi avem dreptate, indiferent de argumentele celuilalt. Încercăm să inventăm contraargumente pentru a rămâne pe poziții, fără să ne intereseze care este adevărul. Arthur Schopenhauer spunea: ,,Cel care vrea mereu să aibă dreptate, e un ticălos”. Ar fi bine și frumos ca să fie căutat și demonstrat purul adevăr, dar nu adevăr de fațadă și cu orice preț pentru a demonstra că doar opinia ta contează. Atunci când discuțiile se transformă în ceartă, contradicții, se pare că la mijloc e o problemă pe care în loc s-o soluționăm, o aprofundăm și mai tare.
În asemenea cazuri oamenii se separă din cauza incompatibilității de gândire și viziuni diferite, se urăsc, se invidiază, iar în consecință rămân cu un gust amar, că se putea și altfel. Se întâmplă aceasta, probabil că suntem diferiți și permanent au existat contradicții între persoane cu gândiri diferite, cu statut social diferit, cu grad de inteligență diferită.
O altă caracteristică umană este calitatea de a acționa din interes. Orice pas pe care vrem să-l facem, adeseori ne întrebăm: dar, ce am eu din asta? Asemenea întrebări își pun și cei din domeniul politic, cel al businessului, dar și cei din societatea civilă. Chiar dacă mai rar se întâmplă, sunt și din cei care fac bine de dragul binelui. N-ar fi just să concluzionăm că toți oamenii sunt răi și lăcomoși, căci ne negăm pe noi și ne autodistrugem. Cu toate acestea e bine să credem în oameni, dar în același timp să fim vigilenți când unii ne păcălesc, ne ignoră, sau ne abandonează.
Din acest considerent e bine să posedăm simțul realității și să conștientizăm că toți noi avem viziuni și paradigme diferite despre viață și e important cum abordăm și înțelegem lucrurile, căci apare fireasca întrebare: pentru ce mai trăim pe lume? Răspunsul ar fi: pentru a-i da sens vieții, pentru a avea bucuria de a trăi, iar dimineața când ne trezim să recunoscători că începe o nouă viață, să fim prietenoși, dar nu orgolioși și ostili. Pentru această însă avem nevoie de o gândire clară, de optimism și pozitivism și nu în ultimul rând de un mod de viață sănătos pentru a nu deveni o povară pentru noi și pentru alții.
