Azi stăm de vorbă cu un alt purtător al unui nume cunoscut, directorul SRL „Agrosfera-BM”, Andrei Buzovoi, un bărbat vesel, energic și de succes.
— Când ați înțeles responsabilitatea pentru că purtați numele Buzovoi?
— Cred că am înțeles întotdeauna că port acest nume. Orice treaptă din viață are anumite cântare și trebuie să simți, să vezi unde te afli și cine ești. Fiecare om are măsurătoarea proprie. Eu mă simt în permanență în această stare, în fiecare zi aflu ceva nou și mâine voi fi altul. Pot spune că sunt Buzovoi, dar trebuie să mai cresc și să cresc până la acest nume.
— Cum ați fost în copilărie?
— Un băiat obișnuit, când mai ascultător, când mai puțin, ca toți copiii. Țin bine minte cum mama m-a trimis odată să rup iarbă pentru păsări și eu am venit acasă seara – toată ziua am jucat fotbal. Totuși, viața mea se deosebea mult de a altor copii, am fost educat în familia unor oameni cu studii.
— După absolvirea școlii puteați alege altceva afară de agricultură?
— Nu, deoarece de pe la 12 ani știam că vreau să mă ocup de agronomie, de economie. Vedeam ce face tata, mă ducem cu el în câmp. Mama era învățătoare, dar nu mă vedeam pedagog. Însă în agricultură toți suntem pedagogi pentru colegi, conducătorul e un învățător, specialistul e un învățător, până nu-i învață pe colegi, pe subalterni, nu pot fi obținute rezultate. Am absolvit institutul agricol, facultatea economie și management în agricultură.
— E suficient pentru a fi de succes?
— Cunoștințe ajung, dar în același timp învăț și agronomie, și inginerie. Trebuie să studiezi în permanență, să fii în formă. Cu atât mai mult cu cât toate cunoștințele sunt legate între ele. Dacă nu cunoști subtilitățile fiecărei specialități, nu le poți îmbina în organizarea muncii, nu poți analiza. În agricultură cunoștințele dobândite sunt mai necesare decât în altă parte. Am început ca economist, apoi am devenit economist-șef, director financiar…
— E ușor să lucrezi alături de un conducător cum este tatăl dvs.?
— Cred că întrebarea nu e corectă. Aș spune că e captivant, iar ușor nu este niciodată dacă ești interesat de rezultate. E greu atunci când nu găsești soluția, când nu există conlucrare, dialog, nu vezi greșelile, nu poți compara și face concluzii, te ferești de probleme.
— Ați spus că e interesant să lucrezi cu un asemenea om.
— De la tata ai ce învăța, de aceea că el abordează problemele în mod corect, chiar dacă uneori ceva nu înțelegi, pe urmă conștientizezi că el are dreptate. În principiu, când eram mai tânăr, nu înțelegeam acest lucru, iar acum mă strădui, chiar dacă mi se pare că am dreptate, să mă abțin și să fac așa cum îmi spune el, mai târziu mă conving că așa și trebuia de făcut.
— Ce este cel mai dificil azi în agricultură?
— Faptul că aproape nimeni nu are scopuri concrete. Au scopul de a face agricultură, dar nu au un obiectiv spre care să tindă. De obicei, cunoaștem începutul și finalul, cultivăm câte ceva și e bine. Cu regret, noi nu avem specialiști, nu avem nivelul necesar, au plecat inginerii, agronomii. La întreprinderea noastră, din fericire, am reușit să păstrăm ceea ce a fost bun și să dezvoltăm. Structura tehnologică era doar destul de bună, s-au elaborat planuri, acest lucru îl facem și acum.
— Gospodăria a re-nunțat la ceva?
— La sfecla de zahăr. Sunt multe culturi care necesită asolament, întreprinderea nu ar fi fost viabilă, dacă ar fi crescut aceleași culturi ca mai înainte. Sfecla nu aveam unde s-o vindem. Și pentru gospodărie nu este rentabil, tot așa cum nu e rentabil să producă siloz, să crească lucernă, pentru că nu ai unde să le comercializezi.
— Pentru ce vă mai rămâne timp după serviciu?
— Pentru copii. Fiul care are 13 ani e mereu cu mine, ca și eu la vremea mea. Eu nu-l întreb ce înțelege din cele văzute, dar îi place să meargă cu mine și cunoaște ceea ce trebuie să cunoască. Se descurcă în tehnică, știe ce și cum funcționează. Cine știe, poate va fi conducător, dar, probabil, va lua singur decizia și va alege ce-i place. Desigur, are un exemplu demn și pe el îl cheamă tot Nicanor.
— Ce planuri aveți?
— Să fac ceva pentru societate, în gospodărie. Aș dori să călătoresc, deși am fost în Europa și în alte țări, cu unele dintre ele întreprinderea colaborează. Principalul e să obțin ceva, omul are nevoie de credință și de suflet, el trebuie să fie recunoscător pentru ceea ce îi este dat, este importantă datoria, stima, sănătatea, dragostea de muncă. Pe noi ne distruge indiferența, neglijența. Mie nu-mi este ușor să vorbesc despre aceasta – la întreprinderea noastră lucrează circa 130 de persoane și trebuie să te gândești cum să le achiți un salariu decent, la timp, să le creezi condiții de muncă, să plătești impozitele – în aceasta constă supraviețuirea mea.
