În săptămâna aceasta s-a început un nou an școlar. Un 1 septembrie altfel. Altfel pentru că e un an cu restricții, cu măsuri de protecție, de care suntem conștienți noi, ca adulți, că le vor respecta cu dificultate copiii noștri.
Nu că nu vor, așa cum ne dovedesc mulți dintre conducătorii statului nostru, dar nu vor putea. Nu vor putea rezista cu măștile și o mare parte din ei (cei de grădiniță sau clasa I) nici nu vor înțelege de ce și pentru ce să o poarte. După atâta timp (din martie au fost închise grădinițele și școlile), se vor revedea cu colegii și evident că vor dori să socializeze și să-și exprime emoția revederii prin îmbrățișări și jocuri care presupune apropiere și nu distanțare socială. Vor încurca, că, na, sunt copii, intrările, care sunt 3 sau chiar 4 la instituții. Și, apoi, nu știu cum trebuie să lucreze femeia de serviciu ca să reușească să dezinfecteze în 5, 10 sau chiar 15 minute o instituție de sute de metri pătrați.
Am impresia că s-a mers după scenariul ca oricine să iasă țap ispășitor în afară de conducerea centrală în cazul creșterii numărului de infectări cu noul tip de coronavirus. Că doar noi suntem acei părinți care toată vara ne-am lăsat copiii să se plimbe prin parcuri, să se joace la terenuri, le-am permis adolescenților pe la terase, unii dintre noi chiar am mers la plajă. Și Doamne ferește de vreo confirmare de SARS-COV-2 (COVID-19), vor da vina pe noi că a intrat copilul în contact cu cineva asimptomatic, pentru că așa, din martie, ni se tot trâmbițează de la tribuna centrală – că voi ați fi de vină, că suntem iresponsabili și câte și mai câte invective fără a lua în calcul că primii pe lista celor care au încălcat restricțiile au fost chiar ei, conducerea statului Republica Moldova, independent de 29 de ani.
Acum mă gândesc că urmează să sosească sezonul virozelor, răcelilor. Și câți părinți vor putea să stea acasă cu ai lor copii doar că le curge nasul? Puțini, chiar foarte puțini. Plus la aceasta, se creează situația de „între ciocan și nicovală”: dacă aleg să protejeze societatea, riscă să rămână fără un loc de muncă; dacă optează pentru a merge la serviciu, i se va arunca vina colosală de a fi cauza îmbolnăvirii a zeci de copii sau a unor familii întregi.
