În 1993, a fost lansat programul de stat de privatizare în masă, în urma căruia cetățenii de rând trebuiau să devină acționari ai diferitor întreprinderi. Oamenii au sperat cu adevărat că vor primi dividende, fie și mici, pentru bonurile lor patrimoniale. Părea că nu degeaba s-au creat o mulțime de fonduri de investiții, potrivit unor surse, peste 40 la număr, la care oamenii, inclusiv cei din Ungheni, și-au dus hârtiile de valoare – abia mai târziu vor înțelege că bonurile nu au fost decât o iluzie.
Conform datelor oficiale din acea perioadă, care acum nu ar mai fi atât de oficiale, aproximativ 3,1 milioane de cetățeni au participat la programul de privatizare în masă direct sau prin fonduri de investiții și companii de încredere, ceea ce reprezintă 89% din numărul total al posesorilor de bonuri patrimoniale. Datorită acestui fapt, peste 2230 de întreprinderi au fost privatizate integral sau parțial, iar prin programul de privatizare în masă, proprietatea întreprinderilor în valoare de 2,5 miliarde de lei în prețurile de la 1994 a fost repartizată populației.
În mod surprinzător, marea majoritate a societăților pe acțiuni, nu numai în Ungheni, care au apărut în locul întreprinderilor de stat datorită bonurilor colectivelor de muncă, după ceva timp, și-au dat duhul. Este greu de spus care este problema, nici nu are cine să ne spună, chiar dacă știu „secretul”.
Este adevărat, bucură faptul că mai există câteva societăți pe acțiuni, la combinatul de covoare chiar se plăteau și dividende, dar se pare că nu le mai achită și aici de vreo 5 ani. În plus, există mai multe persoane în oraș care au aplicat cu succes nu numai bonurile lor, dar și cele care au fost colectate de la orășeni, reușind să privatizeze unele dintre instituțiile pe care le administrează în prezent. Ce a dat asta proprietarilor de bonuri este o altă întrebare.
Companiile de încredere și fondurile de investiții și-au pierdut în mod evident funcțiile de-a lungul timpului, și-au schimbat denumirea, i-au jucat pe degete pe investitori și cred că acum își administrează cu succes întreprinderile. Autorul acestor rânduri a depus bonurile la „Exiton-Bon”, care, potrivit internetului, a vândut o parte dintre ele, cu altă parte a cumpărat întreprinderi. În 2007 împotriva unuia dintre membrii consiliului fondului de investiții a fost pornită urmărire penală, iar proprietarii bonurilor păcăliți își varsă furia pe paginile rețelelor de socializare. Dacă furia pe Internet s-ar putea materializa, am fi trăit de mult ca oamenii.
Compania de încredere „Europa-Trust” SA, de exemplu, și-a schimbat denumirea în Compania Fiduciară „BV Fiduciar Invest” SA din cauza faptului că a încălcat prevederile Legii privind piața de capital nr. 171 din 11 iulie 2012, care prevede obținerea unei noi licențe, se afla în proces de lichidare a activității pe piața valorilor mobiliare. Ce s-a întâmplat cu ea e greu de spus. Apropo, listele proprietarilor de bonuri, apoi ale acționarilor aceluiași fond s-ar fi pierdut.
Îl întreb pe specialistul principal al aparatului președintelui raionului Ungheni, Angela Straticiuc, care deține mai multe informații despre privatizare, unde și-a depus bonurile. Ea spune că la una dintre companiile de asigurări, dar toți acești ani nu a primit nimic. Dacă o cunoștință de a ei, care și-a predat bonul tot acolo, a fost invitată cel puțin la câteva adunări, ea nici acest lucru nu l-a meritat. În același timp, unele societăți pe acțiuni au cumpărat acțiunile de la oameni la prețuri de nimic. Măcar și așa, căci alții nu au făcut nici asta. Dar dacă ați ști cât de mult vreau să aflu prin ce șiretlicuri patrimoniul public a devenit personal!
