Campaniile electorale ar trebui să fie momente de maximă responsabilitate democratică, în care cetățenii sunt invitați să decidă cine le va reprezenta interesele. În mod firesc, această alegere ar trebui să se bazeze pe idei, soluții, programe concrete și viziuni pentru comunitate.
Din păcate, prea adesea, asistăm nu la confruntarea matură a ideilor, ci la un spectacol lipsit de substanță, în care se punctează nu conținutul, ci aparența. Campania electorală se transformă într-o arenă a atacurilor personale, a bârfelor și a ridiculizării, iar accentul se mută de pe ce propune candidatul, pe cum arată, cum se îmbracă, ce mimică are sau ce greșeli a făcut acum 20 de ani. Asta nu mai este competiție electorală, ci un adevărat fenomen de bullying politic.
Democrația nu înseamnă doar dreptul de a alege, ci și datoria de a alege în cunoștință de cauză. Fără dezbateri reale între candidați, fără acces la programele lor electorale și fără întrebări serioase despre ce vor face dacă ajung în funcție, alegerea devine superficială. Unii candidați profită de această superficialitate, mizând pe imagine, pe sloganuri goale sau pe distrugerea imaginii adversarilor. Se folosește o întreagă strategie de manipulare: meme, glume răutăcioase, postări tendențioase pe rețele sociale. Electoratul devine astfel captivul unui joc de percepții, nu de conținut.
Acest tip de campanie electorală, bazată pe denigrare și bullying, nu afectează doar candidații- victimă, ci și comunitatea. În loc să cultivăm spiritul civic, dezbaterea ideilor și cultura dialogului, încurajăm polarizarea, disprețul, discreditarea. În loc să-i învățăm pe tineri că politica este despre implicare și soluții, le arătăm că e despre atacuri, etichete și ridiculizare.
Ce model oferim astfel noii generații? Mai grav este că aceste atacuri nu vizează doar spațiul virtual sau afi;ele stradale, ci se propagă în discuțiile de zi cu zi, în familie, la școală, la serviciu. Se ajunge la respingerea unor oameni doar pentru că „nu arată bine”, „nu vorbește frumos”, „e prea tânăr”, „e prea bătrân”, „e femeie”, „e prea serios” sau „prea zâmbește”. Se judecă totul, mai puțin ce este cu adevărat important: caracterul, competența, viziunea.
Poate că nu putem schimba dintr-o dată modul în care se fac campaniile electorale. Dar putem începe prin a cere mai mult de la candidați. Să îi întrebăm ce planuri au, ce au făcut până acum, ce vor face dacă vor câștiga. Să nu mai consumăm cu ușurință conținut tendențios și să nu mai distribuim glume sau comentarii care umilesc. Putem alege să nu devenim complici la o campanie de bullying, ci promotori ai unei culturi politice sănătoase. În fond, un lider ales pe baza unor glume proaste nu va avea niciodată răspunsuri serioase la problemele comunității. Iar o societate care alege în funcție de aparențe riscă să aibă parte de aparențe în loc de soluții. Alegerile trebuie să rămână despre idei, nu despre insulte. Despre viitor, nu despre bârfele trecutului. Despre ce putem construi, nu despre ce putem distruge.
