În fața mea stă Alina Boico, o fată foarte frumoasă, care ar trebui să meargă pe podium, însă ea muncește în calitate de ofițer urmărire penală la Inspectoratul de Poliție Ungheni. Conversația noastră a început într-un mod mai puțin obișnuit – de la nunta care va avea loc în curând.
— Cred că alesul dvs. e un bărbat neobișnuit.
— Lucrăm împreună. În plus, din clasa I până în a XII-a am studiat la o școală, de la anul I până în IV am învățat la universitate și ne întâlnim mai mult de 10 ani.
— Nu v-ați plictisit unul de altul?
— (Râde). Noi, mai degrabă, am concrescut… în toate sensurile. Nunta va fi în luna septembrie, veniți cu toții, vom sărbători.
— Alina, cum ați devenit anchetator, în copilărie ați citit romane polițienești?
— Romane polițienești nu citeam. Până la absolvirea universității nu m-am gândit că voi fi anchetatoare. Ce-i drept, dreptul penal, jurisprudența au fost o alegere pe care am făcut-o conștient. Am avut un exemplu demn de urmat din copilărie – tatăl meu, locotenent- colonel, militar, întotdeauna ordonat, întotdeauna îngrijit, responsabil. Iar mama încă de mică m-a învățat să fiu independentă, mereu m-a susținut, m-a încurajat, orice s-ar fi întâmplat îmi spunea: Alina, înainte, vei reuși, tu ești cea mai bună. La inspectoratul de poliție, mai degrabă, am venit din îndemnul tatei, cu toate că la început m-am speriat de bariera lingvistică, dar acum totul este normal, în trei luni am depășit-o.
— Frumusețea anchetatorului, probabil, relaxează persoanele care au încălcat legea. Apropo, țineți minte primul dosar?
— Este chiar un plus, ea dispune persoana. Da, se întâmplă și astfel de cazuri că se așează vizavi și mă privesc. Și primul dosar, desigur, mi-l amintesc, a fost un furt de telefon mobil. O fată pleca acasă de la școală și în microbuz i-au furat telefonul, ea a venit la poliție cu tatăl său, plângea. Era evident că familia nu are o stare materială foarte bună, iar telefonul era scump. Cum să depistezi infractorul? Secolul XXI e secolul tehnologiei, da, se poate scoate cartela sim, dar oricum va suna la telefon.
— De aproape 4 ani comunicați nu cu cele mai bune categorii de oameni. Acest lucru nu vă face să-i priviți pe toți cu suspiciune?
— Nu, nu. Orice ar fi, eu continuu să am încredere în oameni. Mie și mama de multe ori îmi spune că sunt prea credulă. Când vorbesc cu bănuitul, în primul rând, îmi este milă de el. Doar oamenii, uneori, într-adevăr, fac ceva din prostie, fie din cauza ebrietății alcoolice, fie din cauza bravadei. Desigur, sunt din cei care nu de un an și nu o dată comit ceva. Nu știu, poate e vorba de instinctul matern sau de altceva, dar nu mă uit la nimeni cu suspiciune și mă descurc bine în oameni. Acum e greu să mă păcălești, înțeleg ce spune omul și ce crede el de fapt.
— Un anchetator trebuie să aibă ceva special, ceva care să-l deosebească de ceilalți oameni?
— Nu pot spune că trebuie să dispună de ceva deosebit, însă e obligat să fie atent, să știe a organiza munca. Desigur, conlucrăm cu procuratura, dar anchetatorul îi dă indicații ofițerului de sector, el stabilește măsurile de urmărire penală.
— Pentru ce are timp un anchetator?
— Să vină acasă și să pregătească cina. Dar cred că eu voi reuși să fac totul. Sunt zile libere, posibilitatea de a te odihni, uneori ne permitem, deși volumul de muncă e enorm, să venim acasă la ora 18.00.
— Aveți mult de muncit din lipsă de anchetatori sau e mare numărul de infracțiuni?
— Mai degrabă, a numărului mare de infracțiuni, deși acum sunt mai puține. Poliția muncește bine.
— Probabil, uneori fata cu zâmbet fermecător trebuie să comunice cu inși înveterați în rele?
— Uneori, da, dar atunci se manifestă caracterul fetei, datorită serviciului descopăr că am trăsături de caracter de care nici nu bănuiam. Uneori trebuie să pui individul la loc.
— Cui dedicați timpul liber?
— Părinților mei dragi, frățiorului drag, viitorului soț. Pentru mine familia înseamnă totul, de dragul ei sunt gata să renunț la orice, pentru mine e suficient să telefoneze mama, tata, fratele și eu las totul și fug la ei. Așa sunt din copilărie. Pentru mine e ca o iubire anormală.
