În 1935-1939, Stalin și-a eliminat toți oponenții reali sau închipuiți, prin Marea Epurare. Persecuțiile au avut loc la toate nivelurile. Milioane de oameni au fost exterminați sau trimiși la muncă silnică, sub acuzația că erau spioni, sabotori sau lipitori care sugeau sângele poporului. Critica la adresa politicii oficiale era catalogată ca fiind deviaționistă, iar vinovații erau acuzați că acționau în numele puterilor străine. Până la sfârșitul epurării din 1939, toată elită revoluționară din 1917 a fost anihilată și înlocuită în toate zonele structurii de partid de „aparatcici”, a căror loialitate față de Stalin era asigurată. Nu o spun eu. Aceste date preluate de pe enciclopedia wikipedia, ni le comunică istoria.
Mi se pare că se repetă timpurile. Deși avem alți demnitari, partide noi, conducătorii de acum parcă i-ar copia pe cei de acum 80 de ani. Recurg la aceleași metode și strategii. Doresc hegemonie, puterea întreagă să fie concentrată în mâna unui singur partid, a unei singure persoane. Restului, adică celor „care nu sunt cu noi”, le rămâne doar să se roage și să ctitorească mănăstiri.
Asistăm la rețineri ca în filme. Miniștri, demnitari, funcționari, angajați ai diferitor structuri de stat sunt acum fie în arest preventiv, fie stau cu frica în sân. Mâine-poimâine mascații le sar gardul. „Mai ceva ca în anul 1937, când nu te întrebau ce ai făcut, pur și simplu te arestau. Așa e și acum, mai întâi te arestează, apoi îți găsesc un păcat”, îmi spunea un primar din raionul Ungheni. El zice că nu îi este frică de nimic, pentru că de când oamenii l-au ales în fruntea satului nu și-a asumat bani străini, nu și-a ridicat case, nu și-a plimbat copiii prin străinătăți. Să fim sinceri, puțini sunt cei care stau la cârmă și cu mâna pe inimă pot afirma că n-au furat.
Într-adevăr, „arde fundul”, după cum e la modă să zicem, la mai mulți conducători, însă de o anumită coloratură. Te gândești că și dosarele sunt colorate și stau pe un raft și își așteaptă timpul. Oamenii, cu gura căscată, tot urmăresc la televizor cum îi scot în cătușe, acuzați de fraude de milioane, îmbogățiri ilicite. Deși presa și anterior dădea alarma în privința multor demnitari că ar fi mari afaceriști din bani ai statului, abia acum aceștia sunt „ridicați”.
De ce această teroare a cuprins țara acum? Și de ce doar unii se fac vinovați? Oare și furtul are culoare? Numai verzii sau azuriii au furat ca în codru și au lăsat țara pe brânci? Nu cred! Dacă tot s-a purces la această curățare, am fi dorit cu același elan să intre mascații și în locuințele, birourile albaștrilor. Că nu ar fi ei mai inocenți. Dar ce avem acum e doar o încercare de a elimina opozanții politici.
Ajungem la concluzia că politizarea instituțiilor statului aduce doar probleme. Dacă ești cu partidul la modă, stai liniștit și te bucuri de viață, aduni bogății. Dacă te-a purtat păcatul pe la celelalte partide, așteaptă-ți verdictul.
