Atunci când am decis să vă scriu mi-am adus aminte de o vorbă a unui fost învățător de la un gimnaziu dintr-o fundătură de sat, utitată de lumea modernă. Spunea acest înțelept al satului despre lucrurile superficiale „pe deasupra trandafir, înăuntru borș cu știr”. Vorbă de aur și care se potrivește exact la durerea mea, care am să o aștern în cele ce urmează. Am văzut zilele acestea pe internet, recunosc că până la COVID-19 nu-l prea accesam că nu aveam timp, un articol cu imagini ale orașului Ungheni, foarte frumoase, de altfel. Se mai spunea acolo că Ungheni-ul e cea mai curată localitate din țară. Bănuiesc că autorul acelor câteva rânduri își dorea să promoveze orașul. Nu am nimic împotrivă, însă să nu exagereze. Doar dacă mergi pe străzile lăuturalnice ale urbei de pe malul Prutului, vei vedea mormane de gunoi, în pofida faptului că serviciile de salubrizare lucrează. Ca exemplu aduc chiar străduța, unde locuiesc eu.
După sărbătorile pascale sub balconul apartamentului meu de la primul etaj cineva a decis să-și lase resturile după masa festivă. Evident că acestea au fost împrăștiate de către câinii și pisicile străzii, care sunt în căutare de hrană (poate au fost și boschetari). Ne deplasăm un pic și ne împiedicăm de niște crengi, care au fost lăsate încă acum un an de către nu știu care responsabil, specialist (la noi în țară sunt numai responsabili, specialiști de tot felul că te încurci și te lași păgubaș atunci când dorești să găsești vreun vinovat). Crengile, pe lângă faptul că arată urât, mai și oferă camuflaj celor care aruncă gunoiul menajer acolo. Dar câte astfel de locuri mai sunt!..
Poate autorul acelui articol să vină să facă poze și cu ele sau mai bine unghenenii să păstreze curățenia.
