Asculți diferiți analiști care sunt invitați la emisiunile televizate și ți se face rușine că numărul nostru, al pensionarilor, crește, iar al celor care lucrează, respectiv, se reduce. Odată am auzit că la noi în țară la o persoană care lucrează în sfera economică revin un funcționar public și doi pensionari. Mai mult, s-a explicat că o parte din buget a fost direcționată către fondul de pensii, pentru achitarea pensiilor, în loc să se construiască drumuri și să se dezvolte infrastructura, noi consumăm acești bani.
Am început această discuție despre pensii pentru că totuna statul va trebui să ni le plătească. Însă nu știu dacă vor mai fi în vigoare deciziile privind recalcularea acestora în caz că persoana a lucrat 15 ani după pensionare și încă nu și-a dat duhul, deși funcționarii speră să fie anume așa. Tot timpul uit despre ce am vrut să vă scriu – despre justiție, despre democrație, despre egalitatea tuturor cetățenilor în fața oricărei legi.
Eu consider că drepturile mele de cetățean, fie și al unei țări mici și sărace, dar totuși țară, stat, sunt încălcate. Aș dori să știu de ce pensia nu mi-a fost calculată după aceeași formulă ca a procurorului, parlamentarului, funcționarului de stat. Înțeleg că ei au studiat prin universități, apoi mi-au supravegheat destinul, iar eu – la un tehnicum și am fost un simplu muncitor. Ei veneau la lucru cu mașinile de serviciu, la patru ace, iar eu – cu bicicleta și în salopetă. Ei miroseau a parfum scump, iar eu – a păcură. Ei au lucrat în birouri calde, iar mâinile mele tremurau de frig și mă durea spatele. Ei mâncau la restaurante, iar eu – într-o cantină ieftină. Ei primeau salarii de 3-4 ori mai mari decât al meu. Au creat fonduri de investiții, unde eu și alți proști ca mine am depus bonurile patrimoniale. Azi ei trăiesc în castele, iar eu – într-un apartament sărac cu două odăi, în care cade varul de pe pereți. Astăzi primesc pensii de zeci de mii de lei și eu de o mie și jumătate și încă vorbim despre nu știu care dreptate. Nu a fost, nu este și nu va fi.
