Am avut și am un respect enorm față de lucrătorii din agricultură. Dragi agricultori, vă felicit și primiți urările mele de bine. Mă închin în fața muncii și profesionalismului dvs., vă doresc realizări frumoase, optimism și să aveți belșug în activitatea pe care o desfășurați cu devotament astfel, încât efortul dvs. neobosit să vă fie răsplătit pe deplin, aducându-vă în final satisfacție și bunăstare. Tot ceea ce ține de agricultură nu îmi este străin. Am absolvit cu mențiune Colegiul Agricol din Tiraspol, unde am căpătat cunoștințe, experiență, pregătire de a susține examene la oricare alte instituții de învățământ superior din R. Moldova, ceea ce am și făcut. Agronom eu nu am lucrat nicio zi, dar cunosc toate dedesubturile, știu cât e de grea munculița tuturor celor implicați în agricultură. Eu sunt alături de dvs., mă bucur cu voi împreună, atunci când Dumnezeu ne dă ploiță curată și avem roadă bogată. (Nota red: În a patra duminică a lunii noiembrie în țara noastră se marchează Ziua Agricultorului).
Însă, anul acesta Ziua Agricultorului e mai tristă, pentru că în 2021e fără el, fără fratele meu drag, Ion Vladei. Ionel, așa cum îl numim noi, s-a născut la 5 septembrie 1963 în familia lui Diomid și Tatiana Vladei, oameni gospodari din satul Chirileni, raionul Ungheni. Termină Școala Medie Incompletă (opt clase) în localitatea de baștină, apoi Colegiul Agricol „M. V. Frunze” din Tiraspol între anii 1979-1983, specialitatea horticultură și viticultură. În anii 1983-1985 își satisface serviciul militar în orașul Smolensk. În perioada anilor 1985-1991 face studiile universitare la Universitatea Agrară de Stat din Moldova. În 1994 face studii postuniversitare la Institutul de management și Dezvoltare Rurală Chișinău, învață engleza. Este unicul student ales din acea grupă să facă stagierea în SUA, pe un termen de două luni. Mai apoi. a făcut și alte stagieri, schimburi de experiență în Olanda, Elveția, Germania, Ungaria, Bulgaria România, Ucraina, Austria, Țările Baltice.
După, serviciul militar, se angajează ca brigadier la livada din satul Agronomovca, care era în aceeași gospodărie cu satul Pârlița. Îl are ca mentor pe președintele gospodăriei din acea perioadă – Vitalie Gorincioi. Ion revine la Chirileni din cauză că ambii părinți erau bolnavi. Aici este angajat de fostul președinte, Nicolae Scutari, în funcție de brigadier la legume. Experiența lui se îmbogățește, el începe să-și facă un nume la baștină.
Programul Național „Pamânt”
În 1997 în R. Moldova se lansează Programul Național „Pamânt”, care prevedea împroprietărirea țăranilor. Inițiativa a pus temelia unei noi economii, bazată pe proprietatea privată. Patrimoniul colhozului „Komsomolul Leninist” a fost împărțit, conform anumitor criterii, celor ce aveau dreptul la ele. Au fost repartizate cotele valorice de teren și a luat naștere noi forme de organizare a agriculturii – gospodăriile țărănești, societățile cu răspundere limitată, cooperativele de producere. În aceste condiții au supraviețuit cei mai puternici, care au demonstrat că sunt specialiști buni.
Fratele meu drag s-a regăsit totalmente în această schimbare în agricultură. Afost printre primii, care ia cotele de pământ a părinților noștri și cota parte a lui, înregistrează GȚ „Ion Vladei” și începe a munci de sine stătător pământul. A început totul de la „0”. Doamne, câte greutăți a avut! S-a învățat din mers, din propriile greșeli. Viața și activitatea lui Ion Vladei , nu ar încăpea în cele opt volume a lui Mihai Eminescu.
Mărul Siberiei de acasă
E unul dintre merele Siberiei de acasă, adică unul din sutele de copii ale moldovenilor deportați de către regimul comunist. E acel mugurel de copac distrus, în fel și chip, dar care a dat cel mai bun lăstar pentru familia noastră Vladei din Chirileni, fiind cunoscut nu numai în raion, dar și în Republică și chiar peste hotare. I-a plăcut ceea ce făcea și o făcea cu foarte mult drag, punea mult suflet. Munca lui Ion Vladei în agricultură i-a adus lauri și tot această muncă l-a dus la Dumnezeu.
Ion a făcut foarte mult bine. A și greșit, dar nu intenționat. A lăsat urme foarte frumoase pe acest pământ. A decedat ca un martir la propria afacere, era perioada prăznuirilor mai multor sărbători mari sfinte, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul și Sfântul Ioan Gură de Aur -12 februarie. A fost înmormântat tot într-o frumoasă sărbătoare a creștinătății – Întâmpinarea Domnului -, pe 15 februarie, numită în popor și Stretenia. Se zice în popor, că cinstind, această sărbătoare, vom avea sănătate și belșug.
A plecat, împăcat, fericit, realizat, cu trei săptămâni înainte de tragedie, devenise bunel de băiat, primul nepot al său. Veronica fiica, jurnalistă, scriitoare, căsătorită și stabilită cu traiul în Timișoara, adusese pe lume pe Vladi, mult așteptatul nepoțel al fratelui meu drag Ion. Nu pot să nu fac o remarcă, Veronica, era, pentru el fata tatei, fată. În raport cu Veronica, se potrivește poezia „Drag mi-i tatăl meu” de Petru Cărare.
Ionel a fost la Timișoara, l-a ținut pe Vladi în brațe, l-a hrănit cu lăptică din sticluță și îmi zicea, că o să-l lase să crească puțin mai măricel și o să-l ieie cu el la serviciu, să-i demonstreze, cum se face agricultura, cum se cresc zarzavaturile, și anume în sol protejat. Că îi va transmite experiența lui, adunată, câte un pic, de-a lungul anilor.
Diplomele din biroul său erau ale echipei sale
Dragul și scumpul meu frate Ion în biroul lui de serviciu la Chirileni, pe partea stângă a biroului său, în rame sunt expuse diplome pentru realizările sale. Unele din ele erau sunt decernate cu ocazia Zilei Agricultorului. Ion era modest de firea lui, zicea că nu sunt ale lui diplomele, ci a echipei care muncește alături de el, la afacerea lui. Anul acesta de ziua agricultorului își vor aduce aminte multă lume bună de tine, te vor pomeni, și atât…
Munca lui Ion Vladei e continuată de omul drag, prietena de viață – Virginia Vladei
Îți zic și eu, că afacerea începută de tine, și anul acesta, a avut continuitate, datorită omului drag ție, prietenei tale de viață – Virginia Vladei. Bravo ei! Purtând dragostea și respectul față de tine, nu a lăsat munculița ta să fie ruinată, risipită, fiind medic de profesie, a activat anul acesta ca conducător la SRL „Legovitagro”, afacerea ta. Și-a onorat obligațiunea față de angajați, achitându-le salariile la timp, a făcut defalcările taxelor și impozitelor în buget conform legislației R. Moldova. Nu i-a fost deloc ușor. Dacă voi munceați în doi și erau zile foarte și foarte dificile, apoi, ce să zicem de Virginia, care s-a isprăvit de una singură. Dumnezeu a ajutat-o și a învrednicit-o! Mulțumim ție, Doamne, iar pe tine, Ioane, Bunul Dumnezeu, să-ți odihnească suflețelul în împărăția lui. Cei, care, te-am iubit o să te purtăm în suflețelul nostru, atât cât vom mai avea suflu pe acest pământ.
