Terenul situat între străzile Romană și Mihai Eminescu din Ungheni, îngrădit cu un zid de cetate, are o istorie destul de lungă. Mulți ani dincolo de acel gard s-au păstrat echipamente militare, dar au venit alte vremuri și nu mai era ce să ascundă acolo.
S-a pus problema de a transmite teritoriul din administrarea Ministerului Apărării către Primărie, acum a municipiul Ungheni. Până a fost rezolvată chestiunea, au mai trecut câțiva ani. În tot acest timp, terenul îi înspăimânta pe trecători, mai ales noaptea, cu desișuri de arbuști și porțile deschise, în spatele cărora nu se știe cine viețuia. Apoi, după transfer, să înțelegem că autoritățile nu știau ce să facă cu el. Astfel au trecut mai mulți ani.
Dar a sosit 29 martie 2019 – o zi care ar putea rămâne în istoria orașului Ungheni. În acea zi, consilierii municipali au decis soarta acestui teritoriu, probabil, luând în considerare doleanțele cetățenilor, la care autoritățile de obicei făceau trimitere în trecut.. Deci, ce va fi acolo? Acum vom afla.
Potrivit consilierului municipal, Ștefan Pirogan, acolo s-ar planifica un complex de locuințe format din două blocuri cu 5 etaje și două cu 7 etaje pe strada Eminescu, în plus, două unități comerciale pe strada Romană, un teren de joacă pentru copii și o parcare.
Colegul său, Ion Țîțu, care exercită cel de-al treilea mandat de consilier, a menționat că decizia privind acest teritoriu a fost adoptată în unanimitate. Până acum au fost atâtea propuneri, de exemplu, conform conceptului inițial, se planifica să se construiască locuințe, se vorbea despre o instituție preșcolară și s-a aprobat în cele din urmă proiectul institutului „Urban-Proiect”, care propunea un complex comercial pe strada Romană, deși aceasta ar putea fi și unul comercial-cultural, bunăoară, cu cinematograf și chiar cu unele instituții de divertisment, terenuri. S-a propus ca strada Eminescu să rămână o zonă rezidențială liniștită și dânsul a încuviințat această decizie. În general, ideea nu este rea, rămâne doar să se pună în aplicare în conformitate cu acest concept, să se caute un investitor care va respecta toate cerințele. Interlocutorul a menționat cu optimism că unghenenii ar putea fi norocoși și să aibă un astfel de complex în câțiva ani.
Arhitectul municipiului, Vlad Savin, spune că s-au făcut unele modificări în planul urbanistic general al orașului pentru acest teren. Anterior, parveneau numeroase plângeri privind amenajarea acestei zone, au vrut să construiască garaje, locuri de parcare, foișoare și multe altele. El a explicat procedura de coordonare a schimbărilor cu „Urban-Proiect», al cărui director, Iurie Povar, a fost prezent la ședința consilierilor și anume acest institut a elaborat planul de urbanism al Ungheniului în 2014. Acum se propune să se construiască nu doar blocuri de locuințe, ci și obiecte comerciale, plasându-le la intersecția străzilor Romană și Vasile Lupu. Mai mult decât atât, se știe deja că din partea străzii Romană și Vasile Lupu vor fi două drumuri, iar de la Eminescu, unde va fi amplasată noua zonă rezidențială, unul. Se preconizează că drumurile vor fi construite cu banii investitorilor, dar vor fi publice.
Încerc să precizez ce anume se va construi acolo. Arhitectul îmi potolește diplomatic avântul. Cică, știți, în 2013, am crezut că vor veni investitorii și vor începe să construiască case acolo, de aceea el nu poate fi sigur că totul va fi așa cum a fost planificat, dar e sigur că acest proiect este optim. Împreună cu complexul comercial se dorește realizarea unui proiect social – parcare pentru transportul locuitorilor unor case de pe străzile Decebal și Romană, unde curțile sunt foarte mici. În timpul zilei, aceasta va fi folosită de vizitatorii complexului, noaptea aici vor staționa vehiculele locuitorilor din casele vecine. Același lucru este valabil la construirea terenurilor de joacă pentru copii și sport. Căutarea investitorilor va fi transparentă, anunțând despre acest lucru în Monitorul Oficial.
De s-ar găsi mai repede investitorii și pentru construcția ambelor complexe și implementarea proiectului social să nu fie nevoie de atâția ani câți s-au cerut pentru a se gândi la soarta fostei unități militare și apoi a terenului pustiu.
