Cu acest bărbat am făcut cunoștință într-o zi de joi când i-am văzut masa plină cu borcane de miere și diferite remedii pentru sănătate. Părul cărunt, ochii senini ca cerul și zâmbetul cu care deservea clienții îl evidențiau din mulțime. În acel moment mi-am adus aminte de bunicul meu, care a fost apicultor, iar din cauză că nu cunosc prea multe despre această meserie am hotărât să mă apropii. Vladimir Potiomchin e din satul Buzduganii de Jos, un om care și-a dedicat viața apiculturii. Povestea acestuia a început cu trei stupi și a crescut nu doar într-o afacere, ci și o pasiune a vieții sale.
— De cât timp vă ocupați de apicultură?
— Din anul 1965, pe atunci am început cu trei stupi, iar cu timpul am înțeles că acest lucru e ceea ce vreau să fac toată viața, indiferent de piedici.
— Prin ce greutăți ați trecut?
— Să lucrezi cu albinele înseamnă să fii tată și medic pentru ele, chiar dacă te mai înțeapă. Să depui sârguință și multă muncă, iar căldura devine ceva normal, deoarece cu acestea se lucrează în perioada caldă. Cred că pentru orice apicultor cea mai mare confruntare e atunci când albinele se îmbolnăvesc și eu nu sunt o excepție, nu o să uit niciodată când a trebuit să le vindec și eram doar la începutul drumului, dar după ce le-am vindecat am înțeles că această meserie e pentru mine.
— Ce terapie se face cu ajutorul albinelor?
— Aerul care se emană din culesul nectarului și polenului servește ca o terapie pentru orice om, în special pentru plămânii noștri. La fel și zumzăitul albinelor are un efect benefic asupra sistemului nervos. Apicultorii sunt considerați persoane care trăiesc mai mult în comparație cu alți oameni.
— Mierea e un ajutor când vorbim despre sănătate, dar pentru ce boli?
— Mierea ajută la tratarea răcelii, tusei, durerilor în gât și secrețiilor nazale. Propolisul este unul din cele mai cunoscute remedii (nota red.: o substanță preparată de albine din rășina culeasă de pe mugurii şi ramurile tinere de cireș, vișin, plop, mesteacăn, brad, molid, arin, la care adaugă ceară și secreții proprii). Acesta este extrem de benefic pentru întărirea sistemului imunitar.
— Câte tipuri de miere există?
— La număr sunt multe, dar cele mai des întâlnite sunt mierea de mai, de flori, de floarea-soarelui și de tei.
— Cum îngrijiți albinele?
— În fiecare sezon diferit. De exemplu, primăvara, fac un diagnostic al stării familiilor și apreciez cum acestea au ieșit din iarnă. Activitatea de vară începe odată cu înflorirea salcâmului, fiind momentul în care se efectuează culesul pastoral. Albinele ies la cules și fac provizii importante de miere, polen ș.a. Tot în această perioadă crește numărul familiilor de albine prin roirea naturală sau artificială (adică cea provocată). Activitatea de toamnă începe odată cu încetarea culesurilor din timpul verii și dacă e nevoie se înlocuiesc mătcile (regina albinelor din fiecare stup) necorespunzătoare, înlocuirea fagurilor cu defecte etc. Iarna intervenția e minimă.
— Câți stupi cu albine dețineți?
— La moment am 35 de căsuțe, am avut și 60, dar am mai vândut din acestea, deoarece e greu să le îngrijești de unul singur la anii mei. În orașul Ungheni era un om, care se ocupa de apicultură, însă s-a îmbolnăvit, iar fiica acestuia, având alergie la mierea albinelor, mi-a vândut mie 20 de stupi și de atunci am înțeles că trebuie să am o atitudine serioasă față de această meserie.
— Ce ne puteți spune despre așa-numita regină a albinelor?
— Această regină, care se numește de fapt matcă, este extrem de importanta pentru stup, fiind singura care poate depune ouă. În realitate, mătcile nu exercită nici un control asupra albinelor din stup. Ele sunt importante numai pentru capacitatea lor reproducătoare. Un stup are o singura matcă.
— Dacă ați avea posibilitatea să vă întoarceți în trecut, ați alege altă meserie?
— Să fiu sincer, mă gândisem la acest fapt cândva, dar pot să spun sigur că acum nu regret nimic. Poate vi se pare că nu este greu să devii apicultor. Faci rost de mai mulţi stupi plini cu colonii de albine, îi așezi într-o regiune producătoare de nectar şi te întorci după câteva luni ca să recoltezi produsele. Însă nu așa stau lucrurile. Apicultura e un miracol, căci viața albinelor e uimitoare, tu devii tatăl lor, grija pe care le-o oferi te duce spre succes. Eu am început această activitate fără să realizez că e o pasiune pentru mine, chiar dacă aveam trei stupi pe atunci. Când dorești ceva cu adevărat toate ușile se deschid, important e să facem ceea ce ne dă aripi.
