Sfârșit.
Început aici, continuare.
În ultimul moment când trenul se apropia de gară, Moscova a transmis liderilor locali să hotărască cum doresc. Așa că muncitorii comuniști au pus portretul lui Ceaușescu în stânga peronului, iar pe a lui Brejnev în dreapta. Nicolae Ceaușescu a coborât din tren și a salutat mulțimea în limba română spre enervarea activiștilor sovietici. Și acest refuz a lui Nicolae Ceaușescu de a vorbi în limba rusă într-un teritoriu românesc încorporat cu forța la URSS arată politica sa de distanțare față de Moscova și dorința de revenire a Basarabiei între hotarele României, lucru care l-a explicit în primăvara lui 1989.
Prima vizită a liderului sovietic, Leonid Brejnev a fost în aprilie 1971, când se deplasa spre Sofia, astfel s-a oprit la stația de graniță Ungheni, președintele delegației PCUS la congresul X al CC al P.C.Bulgar, secretarul general al Comitetului Central al PCUS, Leonid Brejnev și membrii delegației – membrul Biroului politic al CC al PCUS, președintele Sovietului de miniștri al RSS Ucraineană V.V.Șcerbițchii, membrul CC al PCUS, șeful secției CC al PCUS C.V.Rusacov, candidatul în membri ai CC al PCUS, primul secretar al comitetului regional Novgorod al PCUS V.N.Bazovschii la inițiativa conducerii Partidului Comunist al Moldovei și guvernului republicii au vizitat, sovhozul ,,PRUT” și au luat cunoștință de livada unicală în formă de palmetă, care ocupă o suprafață de peste două mii de hectare.
Cu două săptămâni înainte de venirea lui Brejnev, la Ungheni a fost o mobilizare generală a KGB local, compus din 14 persoane din localitate. Micul oraș urmă să trăiască un eveniment epocal. Tot cu două săptămâni înainte de a veni la Ungheni, Brejnev, aici a venit un tren special cu ofițeri ai KGB, specialiști ai căilor ferate, personal de deservire. Trenul special al liderului sovietic, staționează pe zece minute la gara din Chișinău. Conducerea RSSM în frunte cu Ivan Bodiul l-au așteptat în Gara din Chișinău pentru a se urca în vagon cu liderul sovietic, însă ei nu au fost luați cu trenul, ci li s-a spus să vină cu mașinile.
Era zi de duminică, era sărbătoarea Paștelui, conducerea raionului a organizat un ,,voscresnic”. Pe peronul din Ungheni, Brejnev a coborât liber din vagon, s-a salutat cu primul-secretar, era așteptat de copii îmbrăcați cu costume naționale cu florile în mâini, a fost felicitat. După ce a coborât din tren s-a urcat în mașină și a plecat în livada din satul Valea Mare. Era perioada curățitului pomilor, în livadă Brejnev a salutat oamenii cu ,,Христос Воскрес” ce înseamnă Hristos a Înviat, oamenii au răspuns cu bună ziua, ,,здравствуйте”.
L.I.Brejnev și membrii delegației au luat cunoștință de asemenea de mersul lucrărilor de primăvară în livadă, de perspectivele dezvoltării ei. Tovarășul Brejnev s-a întâlnit cu muncitori, s-a interesat de viața lor, de condițiile de lucru. Pomicultorii au povestit despre gospodăria lor, despre încuviințarea unanimă a hotărârilor a Congresului XXIV al partidului, despre cum luptă ei pentru traducerea acestei hotărâri în viață.
După aceasta L.I.Brejnev s-a întâlnit cu primii secretari ai comitetelor raionale ale Partidului Comunist al Moldovei și a avut cu ei o convorbire. La convorbire au luat parte primul secretar al CC al PCUS al Moldovei, Ivan Bodiul, președintele Prezidiumului Sovietului Suprem al RSSM, C.F.Iliașenco, președintele Sovietului de Miniștrilor al RSSM, P.A.Pascari și alți membri ai Biroului Comitetului Central al PC al Moldovei.
A doua trecere prin Gara Ungheni a lui Leonid Brejnev a avut loc la 14 ianuarie 1979, când, se deplasa la Sofia la invitația tov. Jivcov, prim-secretar al CC al Partidului Comunist Bulgar, Președintele Consiliului de stat al Republicii Populare Bulgare. Leonid Brejnev a fost însoțit de Constantin Cernenco, membru al Biroului Politic al CC al PCUS, secretar al CC al PCUS.
Era un alt Brejnev, îmbătrânit, bolnav, se simțea finalul unei cariere excepționale, Era în tranzit prin Ungheni deoarece Brejnev pleca în Bulgaria la odihnă. Era însoțit de Constantin Cernenco, soția Victoria, nora, nepoțica Natașa. Serviciul de securitate au cerut ca întâmpinarea lui Brejnev să fie fără lume iar Andrei Delev a insistat că să fie și oameni care să îl întâmpine.
Măsurile luate pentru această vizită au fost drastice. Serviciul de securitate au verificat centimetru cu centimetru localul gării. Era pregătit parcursul trenului, impegatul de mișcare a rămas doar el la panoul de mișcare, alături de el erau două persoane de la securitate ca să nu facă o altă mișcare. Toți lucrătorii cu două ori înainte au fost eliberați sau trimiși în cordoanele de aplauze, locomotivele au fost trimise în depoul cu locomotive. La post au intrat cei mai experimentați, alias cei mai verificați, menționează Vasile Covalciuc, dispecer de tren. Liderul sovietic a venit cu un tren special, trenul de rezervă cu personal de securitate au sosit mai înainte.
„Moldova socialistă” de la 14 ianuarie 1979, scria că fete în costume naționale, pionieri și școlari le-au oferit lui Constantin Ustinovici Cernenco și Leonid Ilici Brejnev buchete de flori. Raportul gazetăresc era pe măsura mașinii propagandistice a timpului. În realitate doar patru fete au fost alese pentru al întâlni cu flori pe liderul sovietic.
Deși ziarul încearcă să îi dea impresie de lucru vizitei lui Leonid Ilici Brejnev, însă împreună cu suita sa a trecut direct din tren în restaurant unde era o masă copioasă. Pe masă erau de toate însă Leonid Ilici a mâncat foarte puțin. Bucătăria era aprovizionată de guvern. Când au fost aduse plăcinte el le-a învelit într-un șervețel și a zis să le pună în vagon dar să întoarcă farfuria că este proprietatea statului.
Această vizită s-a finalizat cu un mic incident. În momentul când Brejnev a urcat în tren, a căzut o bucată de piatră de pe stema RSSM de pe frontispiciul gării. În acel moment s-au alarmat toți din Serviciul de Securitate crezând că s-a dorit un atac asupra liderului sovietic, însă motivul căderii acelei bucăți de piatră a fost că a fost atinsă de un porumbel. Securitatea de la Moscova au mai rămas încă trei săptămâni pentru a cerceta acest caz.
Kim Ir-Sen, 18 iunie 1984
La invitația tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România, Kim Ir-Sen, secretar general al Comitetului Central al Partidului Muncii din Coreea, președintele Republicii Populare Democrate Coreene a efectuat o vizită oficială în România. În drum spre București a trecut cu trenul prin Gara Ungheni.
În toamna anului 1976, la Chișinău avea loc Săptămâna literaturii sovietice în RSSM. Sub egida Uniunii Scriitorilor din URSS astfel de evenimente se organizau în una din republicile imperiului, a dată pe an, aducând scriitori din tot spațiul socialist. Această ediție din 1976 a fost să fie cu surprize: grupul de participanți la sărbătoarea literelor număra tocmai doi scriitori români: pe criticul literar Mircea Tomuș și pe poetul Nichita Stănescu. Astfel că Nichita Stănescu a venit la acest eveniment cu trenul București-Chișinău, unde a făcut popas și prin Gara Ungheni. Nichita Stănescu venea pentru prima dată (fiind și ultima oară) în Basarabia trecând Prutul. Despre faptele lui Nichita Stănescu, ,,primul mare scriitor român care trecea, după 40 încoace, oficial și cu drept de ședere la Chișinău, oceanul Prut”, la Chișinău s-a scris mult.
Prin Gara feroviară din Ungheni a trecut și scriitorul din România, Mircea Dinescu, care își expune opinia despre Gara Ungheni în ziarul ,,Gândul” din 11 noiembrie 2005: „Nu toată lumea ştie, că dacă vrei să călătoreşti cu trenul spre Basarabia, eşti obligat la graniţă să faci mai bine de-o oră levitaţie. Asta nu înseamnă că ai intrat în lumea lui Krishnamurti, ci în cea a lui Iosif Visarionovici Stalin,care, după terminarea războiului, a ordonat ca liniile ferate sovietice să fie mai largi cu doi centimetri decât cele din restul lumii. Dincolo de strategia milităroasă, acea găselniţă feroviară de mărire a compasului dintre roţi era şi o modalitate de a trânti uşa în nasul Europei: „Rămâneţi la voi acasă, burghezi nenorociţi, iar dacă vi se face dor de Maica-Rusie, urcaţi-vă în trenurile noastre crăcănate, să putem sta cu ochii pe voi”. Aşadar, într-un vagon ridicat în aer cu tot cu pasageri, de nişte cricuri uriaşe, n-ai ce face şi, până schimbă Ivan-Moldovan osiile, cugeţi la acel pod de flori, croşetat la un capăt de Ion Iliescu şi la celălalt de Mircea Snegur, ca un ciorap suprarealist care n-a încăput pe piciorul nimănui…”
