Început aici.
Pentru a-l întâlni pe Tito la Ungheni și a-l însoți mai departe au venit secretarul Sovietului Suprem al URSS, N.M.Pegov, Viceministrul de Externe al URSS, V.V.Cuznețov, generalul armatei A.U.Antonov, Șeful de protocol al prezidiumului Sovietului Suprem al URSS, G.I.Fomin.
Printre persoanele care au venit să îl întâmpine pe Iosif Bros Tito la Ungheni a fost și Vicepreședintele prezidiumului Sovietului Suprem al RSS Moldova, P.M.Poloz, primvicepeședintele Sovietului de miniștri al RSS Moldova, Nicolai Anisimov Șciolocov, secretarul CC al PCUS al Moldovei, D.G.Tcaci, comandantul districtului militar Odesa, A.I.Radzievschii, secretarul Comitetului raional Ungheni al partidul cominist L.P.Smirnov, președintele Comitetului raional Ungheni, Omelnicenco A.I și reprezentanți ai presei.
Președintele a mai fost întâmpinat de ambasadorul Republicii Federative Populare Iugoslavia în URSS, Velico Miciunovici și atașatul militar Bogdan Mamula.
În acea zi, Ungheniul era în sărbătoare. Clădirea gării feroviare era acoperită cu drapelele RFP Iugoslavia, URSS și a RSS Moldova. Peste tot erau amplasate banere pe care era scris în limba rusă, sârbă și moldove nească – „Sincere felicitări președintelui R.F.P. Iugoslavia, tovarășul Tito!”. „Bine ați venit!”, „Salutări frățești poporului iugoslav care a construit socialismul”.
De dimineață în fața gării feroviare s-au adunat câteva mii de locuitori ai orașului și din satele apropiate, pentru al întâmpina pe tovarășul Tito și pentru a-i transmite puternice sentimente de prietenie poporului frățesc iugoslav.
La ora 8.55 Secretarul prezidiumului Sovietului Suprem al URSS, N.M.Pegov, viceministru de externe al URSS, V.V.Cuznețov au intrat în vagonul lui Tito și l-a salutat frățește. După puțin timp din vagon coboară Iosif Bros Tito cu soția și delegația care îl însoțeau. Tovarășul N.M.Pegov îi face cunoștință lui Tito cu delegația sovietică care l-au întâmpinat. Pionerii din oraș au înmânat delegației iugoslave câte un buchet de florii vii.
La ora 9.25, președintele Tito fiind însoțit de N.M.Pegov, generalul armatei A.I.Antonov și comandantul districtului militar Odesa, A.I.Radzievschii s-au îndreptat pe peron în direcția gărzii oficiale. Comandantul gărzii dă raport președintelui Tito după care a fost intonat imnul R.F.P. Iugoslavia, URSS și a RSS Moldova.
Cu un mesaj de felicitare din partea muncitorilor din raionul Ungheni a luat cuvântul mașinistul, stației de depou Ungheni, Botnari A.G. De asemenea cu mesaj de salut pentru cei prezenți a venit și Iosif Bros Tito care a fost aplaudat în continuu de către cei prezenți.
Ulterior Iosif Bros Tito împreună cu delegația care îl însoțea se îndreaptă către vagonul din care au coborât. La ora 9.55 min trenul încet se îndepărtează de peron în direcția Chișinău.
Nicolae Ceaușescu- 1961
Permanent Moscova și URSS au fost preocupate să facă din Ungheni un model de oraș sovietic la frontiera de vest a URSS, care să respingă influențele românești firești de dincolo de Prut, din România. De aceea la Ungheni sovietismul și rusificarea în stil comunist au atins cote absurde, iar România și frații de peste Prut erau diabolizați ca „imperialiști” sau „fasciști”, iar tema de politică național-comunistă a lui Nicolae Ceaușescu a atins paroxismul. După ce Nicolae Ceaușescu a permis publicarea romanului „Delirul” a lui Marin Preda, în care se vorbea de eliberarea Basarabiei prin lupta Armatei Române, Pravda, organul PCUS, l-a acuzat pe Ceaușescu de tendințe naționaliste și revizioniste. Cu toate acestea Nicolae Ceaușescu nu s-a lăsat intimidat și a vizitat RSSM de mai multe ori, iar orașul Ungheni de trei ori.
Începând cu anul 1961, Nicolae Ceaușescu a devenit un obișnuit al vizitelor întreprinse de delegații românești la nivel înalt.
În seara zilei de 29 iulie 1961, Nicolae Ceaușescu a părăsit Bucureștiul pentru prima vizită importantă din an. S-a nimerit a fi chiar „patria socialismului”. Alături de Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim-secretarul CC al Partidului Muncitoresc Român, Ion Gheorghe Maurer, președintele Consiliului de Miniștri, Leonte Răutu, membru supleant al Biroului Politic, șeful Direcției de propagandă și cultură a CC al PMR, Alexandru Bârlădeanu, vicepreședintele Consiliului de Miniștri, Corneliu Mănescu, ministrul Afacerilor Externe, și Nicolae Guină, ambasadorul Român în URSS, Nicolae Ceaușescu a plecat spre Moscova. În jargonul de partid, s-ar fi spus că era o ,,delegație puternică”. În trenul care a pornit din gara Băneasa a urcat și Ivan Kuzmici Jegalin, ambasadorul sovietic la București. În fotografia oficială, publicată de presa vremii, Ceaușescu apare îmbrăcat într-un costum alb, cu pantofi deschiși la culoare.
După ce a trecut prin punctul de vamă Ungheni, duminică dimineață, la ora 7.00, trenul a intrat pe teritoriul sovietic. Acolo s-a organizat primul moment sărbătoresc în cinstea „prieteniei sovieto-române”. Oaspeții au fost întâmpinați în gara pavoazată cu portretele lui Gheorghiu-Dej, Hrușciov și Brejnev și panoul dedicat ,,unității și coeziunii de nezdruncinat dintre partidele comuniste și muncitorești”. În ritmul marșului, Gheorghiu-Dej și Ivan Bodiul, prim-secretar al RSS Moldovenești, s-au salutat. După ce s-a aplaudat cu foc la discursurile celor doi lideri, trenul și-a reluat mersul către destinația finală.
Nicolae Ceaușescu s-a reîntors la Moscova în octombrie 1961, cu ocazia Congresului al XXII-lea al PCUS. Românii au călătorit două zile până la Moscova, circulând cu trenul special.
Martorii acelor evenimente povestesc că Nicolae Ceaușescu de fiecare dată când a sosit la Ungheni a refuzat să vorbească cu prim-secretarul de la Chișinău, cu secretarul raional de partid și cu primarul în limba rusă. De fiecare dată când i se vorbea în limba rusă Ceaușescu răspundea doar în limba română. Dictatorul român știa foarte bine limba rusă pe care a învățat-o la închisoarea Doftana și apoi ca general locotenent, când a urmat Academia Frunze de la Moscova. Nomenklaturiștii locali din RSS Moldova și Ungheni erau contrariați de refuzul lui Ceaușescu să vorbească în limba rusă, ci doar în limba română. Liderul României știa foarte bine că acești nomenklaturiști moldoveni cunoșteau foarte bine limba română și îi obliga astfel să-i răspundă în dulcele grai a lui Ion Creangă, spre nervozitatea vizibilă a traducătorilor oficiali sosiți de la Chișinău sau Moscova, cu stele pe umeri de la KGB, ca să asigure traducerea. Mai mult, Brejnev după evenimentele din august 1968, când România a refuzat să aprobe invazia din Cehoslovacia, avea o teamă față de reacțiile liderului comunist român.
Un alt popas prin gara Ungheni a lui Nicolae Ceaușescu a fost în anul 1972, când a fost întâlnit de Petru Lucinschi.
În anul 1979, când Ceaușescu a venit cu trenul de la Iași la Ungheni, iar liderii sovietici locali nu știau unde să plaseze portretele lui Brejnev și Ceaușescu, în dreapta sau în stânga peronului, au cerut ajutorul Moscovei, ai liderilor de la Kremlin care nu au reușit să ia o decizie.
Va urma.
