Deși realitățile devin tot mai sumbre, unii încearcă să le prezinte în culori tot mai vii și mai promițătoare. Ținând cont de vulnerabilitatea în care ne bălăcim, unii găsesc de cuviință că este tocmai momentul de a umbla la sentimentele și dorințele noastre ce se vor realizate. Este tocmai perioada în care se trudește intens pentru a ne face fericiți și împliniți. Promisiuni de tot felul, concerte, cadouri și alte însemne electorale sunt la ordinea zilei.
Poveștile la gura sobei curg gârlă, implantându-ne în suflet speranță și credulitate. Unul îți dă, altul îți ia, unul se încântă, al doilea se întristează. Nici nu apuci bine să te bucuri că se încep disputele, problemele și dilemele. Misterele însă se țin lanț, iluzioniștii fac noi scenarii, iar confuziile visătorilor se adâncesc tot mai mult.
Atâta timp, cât ne aflăm în perioada făgăduințelor, ingeniozitatea salvatorilor neamului nu are margini. Aceștia se fac luntre și punte, ies din zona lor de confort pentru a nu ne lăsa nici o clipă fără a visa în culori.
Asemeni lui Mesia sunt gata să împartă cele 5 pâini și doi pești celor flămânzi, umblând prin pustiu. Flămânzi și oropsiți, cei mulți își calcă pe suflet și se înfruptă din bruma de bunătăți care li se oferă. Lipsiți fiind de surse de informare, iau în serios tot ce li se pune în față. Speră că ziua de mâine va fi mai bună ca cea de azi, dar, vorba genialului poet Mihai Eminescu: ”Ce e val, ca valul trece”.
Până mai una-alta ei trebuie să învețe a trăi în condiții incerte, punându-și mereu în față retoricele întrebări. De unde o să iau? Care va fi viitorul meu? Cu ce îmi voi întreține familia? Cu ce îmi voi plăti facturile?..
Măcinați de gânduri rămân și ei: nu mă mai dorește nimeni, nu mă mai iubește nimeni, n-am nicio șansă, n-am serviciu, sunt prea bătrân, sunt prea tânăr, prea bolnav, prea urât, n-am viziune, n-am prieteni…
Pentru a-și face un loc sub soare, ultimii se agață de cei influenți pentru a se înfrupta din turta puterii. Fac tot ce li se cere, muncind în sudoarea frunții în această perioadă de vârf ca să-și asigure un trai frumos. Ajunși acolo, uneori uită de unde au pornit, ce idealuri au avut, ce au promovat.
Cu fiece zi suntem impresionați de vești-bombă, una mai ingenioasă decât alta. Unii se acuză, alții se scuză, iar celor mulți nu le rămâne decât să aleagă între adevăr și minciună, să-și șteargă ceața de pe ochi și să coboare cu picioarele pe pământ.
