Îi iubesc mult pe cititorii noştri, chiar şi atunci când ei sunt nemulţumiţi, ne reproşează că nu suntem în stare să schimbăm situaţia, să facem ordine. Uneori ni se impută că ne este frică să spunem lucrurilor pe nume, că nu întotdeauna indicăm, de exemplu, primăriile, atunci când ei ne scriu despre unele, în opinia lor, încălcări. Ce-i drept, rareori îşi amintesc că nici ei nu au indicat numele, prenumele, dacă e vorba de o scrisoare, nu s-au prezentat când au sunat la telefon. Se referă la faptul că, cică, nu ar dori să aibă
neplăceri sau să-şi facă duşmani. Înseamnă că noi trebuie să avem neplăceri, să ne facem duşmani, să ajungem în instanţa de judecată, cu care se întâmplă să ne ameninţe cei pe care nu i-am lăudat în paginile ziarului, nu le-am menţionat meritele, nu am scris aşa cum ar fi dorit ei.
Uneori se întâmplă cazuri anecdotice. La telefon, o persoană ne-a comunicat că în Todireşti lucrătorii bancari au plecat fără a-i deservi pe toţi beneficiarii de compensaţii, sfătuindu-i să se ducă după bani la Pârliţa sau Ungheni. Autoarea acestor rânduri îndată a luat legătura cu directorul băncii, cu specialiştii care au explicat că lucrătorii, deservind beneficiarii prezenţi, au aşteptat în zadar vreo 20 de minute şi au plecat din sat. Apropo, această chestiune am abordat-o şi mai înainte. Atunci ni s-a spus că nu întotdeauna au posibilitatea să-i aştepte pe beneficiari, deoarece nu pretutindeni sunt create condiţiile necesare pentru eliberarea banilor, pe alocuri, iarna, e frig, de aceea întotdeauna anunţă primăriile că sosesc, iar oamenii, în acea zi, trebuie să se străduie să primească dimineaţa ceea ce li se cuvine.
În acest caz, a fost interesant că de toate am fost învinuiţi noi, chipurile, ni s-a plătit şi de aceea nu dorim să ne legăm cu banca. Eu însă nu înţeleg, ce ar fi trebuit să facem? Să-i întoarcem pe lucrătorii bancari la Todireşti? Nu e în puterile noastre. Nu se ştie de ce, persoana care a sunat şi-a amintit un caz de acum patru ani, când, înainte de sosirea în sat, se pare, a celui mai mare comunist din ţară, la redacţie s-a comunicat că în casa de cultură, unde urma să aibă loc întâlnirea, ar fi o bombă. Cică, atunci am reacţionat operativ, i-am alertat pe toţi, iar acum, iată, n-am vrut. Care-i legătura, nu înţeleg.
Acestea sunt, ca să zicem aşa, culisele muncii noastre.
