Unei femei era să i se facă rău când ea, la 4 luni după moartea soțului, a aflat că el este înregistrat nu în apartamentul nr. 34, în care au locuit împreună 47 de ani, ci cu totul în altă parte – în nr. 31. Ea nu știa ce să facă, cu atât mai mult cu cât pregătea actele pentru perfectarea succesiunii și s-a speriat – care va fi decizia în acest sens. Ciudat, omul a privatizat cu familia apartamentul nr. 34, însă a luat și și-a făcut viza de reședință cu un etaj mai jos.
A plecat văduva îngrijorată la Secția Evidență și Documentare a Populației din raionul Ungheni, unde ei anterior i se eliberase certificatul cu privire la ultimul domiciliu al soțului, cu rugămintea de a repara greșeala, dar i s-a spus că nu mai are nevoie de el, întrucât persoana a murit deja. Același lucru s-a întâmplat și la Oficiul Cadastral, unde i s-au eliberat actele necesare în astfel de cazuri, cu același apartament nefast nr. 31. Ce-i drept, în arhiva familiei se păstrează o înștiințare de la același oficiu, datată cu anul 2004, cu privire la reevaluarea apartamentului legitim nr. 34, proprietari ai căruia sunt soțul decedat recent, soția sa și fiul lor. Desigur, și la acest oficiu au refuzat să schimbe ceva, deoarece nu au dreptul. Bine că au avut „dreptul” să-l mute în cu totul alt apartament.
În ceea ce privește viza de reședință și cum s-a putut întâmpla, vorbim cu șeful Secției Evidență și Documentare a Populației din raionul Ungheni, Oleg Rusnac. Specialistul mă corectează imediat că nu e o viză de reședință, ci luarea cetățenilor în evidență, cu atât mai mult, cu cât acest lucru nu este obligator, doar acum se perfectează buletinul de identitate și fără această „viză de domiciliu”. Ce rol va avea la perfectarea succesiunii faptul că o persoană a deținut și a trăit într-un apartament, dar este înregistrată în altul? Interlocutorul consideră că nu contează, la urma urmei, omul, de exemplu, ar putea avea și două apartamente, dar să fie înregistrat în unul în conformitate cu Regulamentul privind eliberarea actelor de identitate și evidența locuitorilor Republicii Moldova (Hotărârea Guvernului nr. 125 din 18 februarie 2013). Cel mai probabil, pentru a perfecta succesiunea sunt necesare documentele cu privire la privatizarea locuinței.
Apropo, conform regulamentului menționat, „înregistrarea persoanelor la locul de trai sau la locul de aflare se efectuează cu scopul de evidență a locuitorilor Republicii Moldova și nu stabilește dreptul la spațiu locativ”. Și faptul că notarii solicită un certificat de la Secția Evidență și Documentare a Populației cu privire la ultimul loc de trai, după cum se știe, este legat de faptul că notarii deservesc cetățenii teritorial.
Încerc să înțeleg cum s-a putut întâmpla. Studiind baza de date, Oleg Rusnac a menționat că în apartamentul nr. 31 persoana e înregistrată de pe data de 6 ianuarie 1995. Cum se vede, când se perfecta viza de reședință în alt apartament, atunci nu era nevoie de acordul proprietarilor, așa cum prevede regulamentul? În plus, în toți acești ani în apartamentul nr. 31 locatarii s-au schimbat, el a fost gajat la bancă, proprietarul nu a putut rambursa creditul și locuința și-a găsit un stăpân nou.
Desigur, pentru a pune toate punctele pe „i”, cel mai simplu ar fi fost să apelăm la notar, dar marțea trecută, când se pregătea materialul, nu am reușit, așa că rămâne să sperăm că „viza de reședință” acum, într-adevăr, există doar pentru evidența populației.
Oleg Rusnac a menționat că dacă femeia totuși va avea probleme legate de această „viză de reședință”, să apeleze la el. Și încă o dată ar trebui să spunem: oameni, fiți vigilenți. Greșelile, nu contează din ce cauză, le comit unii, dar le veți descâlci, cheltuind bani, timp și nervi, dumneavoastră.
