sau cum aceștia au nevoie doar să fie asigurați financiar pentru a trăi normal, nu pentru a supraviețui
Pe Maria am întâlnit-o într-o zi de vineri în scuarul „Grigore Vieru” din municipiul Ungheni. Așezată pe o bancă, ea admira puținii oameni aflați la acea oră matinală în parc. Avea o privire meditativă, lucru care m-a făcut să iau loc lângă ea și am întrebat-o ce anume îi place în acest parc. „Familiile cu copii. Sunt singură, iar fericirea acestor oameni face ca și eu să mă simt mai bine”. La vârsta de 64 de ani dânsa se luptă nu doar cu sentimentul singurătății, ci și cu lipsa banilor. Ea e una din miile de pensionari din Republica Moldova.
— Ce înseamnă a fi pensionar?
— În Moldova a fi pensionar înseamnă să nu îți ajungă bani nici pentru serviciile comunale, în special iarna. Mai înseamnă a supraviețui cu 900 de lei, iar unii primesc și mai puțin, vara facem economie și nu mâncăm ceea ce ar trebui, dar ceea ce ne permite buzunarul.
— Cum vă descurcați cu așa pensie?
— În permanență mă gândesc cum să economisesc banii, ca să îmi ajungă pentru sezonul rece, cred că această întrebare e problema tuturor pensionarilor.
— Mai există cuvântul vacanță pentru dumneavoastră?
— Toată vacanța mea e 2-3 ore în parc în timpul zilei și deja acasă. Dacă peste hotare pensionarii se odihnesc, făcând un tur prin alte țări, atunci la noi e viceversa și ținem dietă de la preferințe.
— Dacă aveți copii, unde sunt ei acum și vă mai vizitează câteodată?
— Am 2 feciori, care trăiesc peste hotare. Lor nu le ajung bani, iar eu nici nu cer, încerc să îmi trăiesc viața cum pot. Sunt singură aici și mă descurc. Îmi pare bine că am 2 copii, însă ei deja sunt maturi și responsabili de viața lor, având cheltuielile și problemele personale. Dacă mă vizitează? Nu, pentru că sunt departe și nu vin în Moldova din cauza distanței. Fiecare e cu familia sa, îmi este dor, dar nu toate lucrurile sunt în mâinile mele. În zilele noastre tinerii trăiesc pentru ei, nu pentru părinții bătrâni, poate există și mici excepții, dar rareori sunt observate.
— Care sunt produsele alimentare, pe care puteți să vi le procurați?
— Prefer să fac cumpărături la piață decât la magazin, deoarece alimentele nu sunt atât de costisitoare. Caut ce e mai ieftin, dar nu ce e mai bun, carnea de porc e prea scumpă, la fel și lactatele, uneori mai trec printre rânduri, mai gust, mai miros și îmi trece pofta.
— Sunteți originară din municipiul Ungheni?
— Nu, sunt născută în satul Cornești. Toată viața mea am lucrat la stația antigrindină de acolo, iar cu trei ani în urmă m-am mutat la Ungheni. Cauza a fost simplă și anume singurătatea, iar grija pe care trebuia să o am față de casa în care locuiam mă obosea foarte mult. De aceea am vândut-o, iar datorită unor rude, care m-au ajutat financiar, am putut să cumpăr un apartament în Ungheni, aici e mult mai ușor pentru mine.
— Ce anume vă place în oraș?
— La Ungheni e bine. E liniștită localitatea, în special vara. Sunt parcuri unde ai posibilitatea să te odihnești și să mai lași problemele într-o parte. În sat nu mai aveam timp de odihnă, făceam curat în grădină, în casă și când mă uitam era deja noaptea, măcar acum, la bătrânețe, să am parte de puțină odihnă. Consider că așa mi-a fost norocul, îmi pare rău că sunt singură, dar nu pot să fac nimic în această privință.
— Ce ați dori să faceți la această vârstă?
— Viața e una și mult aș vrea ca la această etapă să nu am gânduri despre cum să economisesc banii și nu mă refer la visuri despre călătorii și bucate scumpe, vreau să am gânduri despre cât de minunat e să fii pensionar. Îmi rămâne doar să sper că poate într-o zi viața pensionarilor se va schimba spre bine, avem nevoie doar să fim asigurați financiar pentru a trăi normal, nu pentru a supraviețui.
