Unele biblioteci din raionul Ungheni dispun de documente ce atestă date istorice despre o localitate sau alta, despre unele personalități notorii care s-au născut și au activat la baștină ori peste hotarele ei. De cercetarea memoriei locale se ocupă, de fapt, mai intens istoricii, muzeografii, cercetătorii științifici și alte persoane versate în acest domeniu. Un exemplu elocvent în această vedere este și Vasile Șoimaru, ex-deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, Semnatar al Declarației de Independență a Republicii Moldova, istoric, publicist, conferențiar universitar, maestru în arta fotografică, actualmente deputat în Parlamentul Republicii Moldova.
— Domnule Șoimaru, aș vrea mai întâi să ne oprim la noțiunea de memorie locală. Ce presupune aceasta?
— Cercetarea istoriei locale este un lucru important pentru generațiile care vin, ca să știe cine suntem și de unde venim, căci ceea ce faci, rămâne, dacă nu faci nimic, nimic nu rămâne. Orice document, manuscris, informație este materie primă pentru cercetători. Bibliotecarii muncesc mult la acest capitol, la fel și istoricii, muzeografii, cercetătorii științifici. Cercetarea istoriei, a memoriei locale este foarte necesară, căci omul pe pământ vine și pleacă, dar omenirea nu se termină niciodată și, de aceea, acest strat uman, cultural trebuie cercetat, păstrat și răspândit mai departe. Vreau să zic că bibliotecarii, la fel ca și alți cercetători fac o muncă enormă în acest aspect.
— O cercetare amplă despre istoria satului dumneavoastră de baștină Cornova ați realizat, având la bază documente din perioada interbelică, realizate de savantul și istoricul român Dimitrie Gusti, al cărui nume îl poartă biblioteca și căminul cultural din localitate. Cercetările realizate au fost înserate în monografia „Cornova”, povestiți-ne despre aceasta.
— Anul acesta se împlinesc 90 de ani de la înființarea bibliotecii „Dimitrie Gusti” din Cornova, al cărui nume îl poartă și căminul cultural. Echipa care a lucrat la studierea istoricului satului Cornova, constituită din 50 de studenți ai Academiei Române în frunte cu Dimitrie Guști, a activat în căminul cultural de pe atunci, care era construit din nuiele și lut. Au făcut o muncă enormă pentru a ne lăsa drept testament aceste descoperiri. În anul acesta sperăm că la Cornova va fi înălțat un monument închinat memoriei lui Gusti. Căci nu poate să rămână un savant ca el fără un monument. Este acela care ne-a promovat satul pe toate meridianele globului pământesc. Pentru a face cercetări la noi în sat a fost sfătuit de un academician al Academiei Române, originar din raionul Ștefan Vodă, i-a recomandat acest sat izolat de civilizație, care pe atunci făcea parte din raionul Orhei. Cercetările au fost continuate mai apoi de preotul din Cornova, Paul Mihail, și fiica lui, Zamfira Mihail. În anul 2000 s-a făcut o monografie extraordinară. Este o monografie comună la care au lucrat Alexandru Furtună, regretatul Ion Dron, Iurie Colesnic, inclusiv și câțiva cercetători din România. Eu fiind deputat pe atunci am întrebat locuitorii satului ce-și doresc: drumuri sau o monografie. Toți spuneau „drumuri, drumuri”, dar eu am făcut o monografie cu 707 pagini. Drumurile celea demult s-au schimbat, dar monografia mea trăiește și circulă peste tot.
— Pe ce ar trebui să se axeze cercetătorii în prezent pentru a perpetua valorile și a reflecta realitățile timpului prin care trec sau au trecut generațiile?
— Cel mai mare efort se face în domeniul ecologiei, dar, din păcate, nu-i suficient. Peste tot se aruncă PET-urile care ajung mai apoi în mare, se îneacă peștii, balenele nu se pot duce la fund de atâtea PET-uri înghițite de ele. Avem foarte mult de lucru, atât noi, cât și biblioteca care este căruța noastră culturală care ne duce.
— V-ați născut în Cornova, în acest sat departe de centrul raional și care permanent a fost considerat o zonă defavorizată, poate acum și mai mult, căci lumea pleacă și localitățile se depopulează. În calitate de deputat cum vedeți viitorul satului și a țării în întregime?
— Eu cred că nu e totul pierdut. Căci dacă pierdem satele, am pierdut totul și rămânem numai niște consumatori pe acest pământ, doar satul a păstrat cultura, limba, tradițiile noastre. Câte năpaste n-au venit peste noi și în ciuda tuturor greutăților am rezistat. Acum e rândul nostru să păstrăm satele ca să nu moară, dar să știți că sunt niște proiecte foarte solide. Peste un 1 miliard de euro vor fi vărsate în domeniul dat. Este un mare ajutor din partea Uniunii Europene, căci noi suntem o republică agrară și mare bogății nu-ți creează agricultura aceasta, însă nu ne lasă să murim. Trebuie să muncim, să creăm, să mergem mai departe.
— Cum putem depăși impedimentele?
— Eforturi se fac, dar e mare această luptă, căci când te gândești până unde s-a ajuns ca un partid politic să dispară din cauza hoțiilor. Vasăzică, să furi un miliard ca să ai de unde cumpăra alegătorii, unde s-a mai aflat așa ceva, în Africa n-am auzit, dar uite că la noi s-a întâmplat, a fost posibil.
— La capitolul securitate, pacea pe care ne-o dorim, dacă ținem cont de războiul din țara vecină, ce ne puteți spune?
— Ceea ce se întâmplă în Rusia în ultimul timp, de acuma se vede finalul acestui război. Din păcate, Ucraina a avut atât de mult de suferit, practic această țară este ștearsă de pe fața pământului, dar ea nu va fi lăsată. În viitorii 10 ani vom vedea ce o să se întâmple, o să ajute lumea întreagă pentru refacerea ei. E dureros că au murit sute de mii de tineri, copii, bătrâni. Slava Domnului că conducătorii noștri au avut atâta minte și nu ne-au băgat în acest război.
