Vasile Jantuan predă geografie și biologie la Liceul Teoretic „Elada” din Măcărești. Pe lângă profesia de pedagog mai scrie și versuri. Este și un om al gliei, căci găsește timp pentru a îmbina lucrurile bune și utile ca să-i dea vieții un alt sens.
— Dragostea de a scrie versuri de unde vine, domnule Jantuan?
— Scriu poezii de când mă știu, de când eram elev. Am constatat că până în prezent am scrise 30-40 de caiete de poezii (a câte 48 de file, manuscris). Am peste 2 mii de poezii.
— Într-un interviu acordat ziarului „Unghiul” ați menționat că scrieți oriunde vă vine muza, în câmp, la școală, acasă. Ce vă inspiră, ce vă motivează să scrieți?
— Tot ce mă înconjoară mă inspiră: natura, mediul, copilărie, educație, probleme sociale, etc. În ultimul timp mă preocupă tema războiului și a păcii. Nu mă lasă indiferent acest subiect războiul din Ucraina, căci știrile de la televizor ne bulversează, ne înfioară. Am scris o poezie la această temă: „Războiul din Ucraina” se numește:
„Lacrimi curg, spală pământul,
Lacrimi de durere pline.
Demonii sapă pământul,
Călcând pe oftat, suspine”.
— Ați sărbătorit recent jubileul de 50 de ani de activitate pedagogică într-un mod deosebit -ați lansat prima carte de versuri „Ne-am născut spre dăinuire”. Ce v-a determinat să faceți acest lucru?
— Această carte eu aș mai numi-o așa „Carte de diriginție”, căci conține multe poezii educative. Am diferențiat conținutul ei în 5 compartimente: „Copilărie – aripile gândului”; „Credință – aripile sufletului”; „Iubesc cartea – iubesc glia”; „Patrie – istorie și datini” și „Viața nu-i de ciocolată”. Cartea este un îndemn pentru nepoții mei Alexandru și Alina, către actualii și foștii mei elevi, pentru a trăi viața prin muncă creativă, cu credință, iubire și speranță. A munci pentru autoafirmare, purtând în ființa sa înaltele valori spiritual-creștine, a se opune viciilor.
— Sunteți un om exemplu pentru tânăra generație și chiar generația adult[. Munca adunată în acestă carte vă caracterizează, e ceva autobiografic?
— Cartea „Ne-am născut spre dăinuire” este o oglindă autobiografică, care arată căci doar prin muncă stăruitoare și cinstită, traiul cu dreptate și adevăr în față aduce fericirea care nu trebuie neapărat să fie căutată undeva în țări străine, dar s-o creăm aici lângă noi.
— Din câte cunoaștem, scrieți nu doar pentru cei din Măcărești, dar și pentru alt public, mai vast, participând cu scrierile dumneavoastră la unele cenacluri literar-artistice din România, contactând și cu alți colegi de condei?
— Desigur, îmi public poeziile și în cadrul unor cenacluri literare din România cum ar fi: „Undeva, cândva prin cuvinte vom schimba lumea”; „Dor de infinit” și „Poezii care te fac celebru”. Mă bucur că poeziile îmi sunt apreciate, iar pentru aceasta sunt menționat, lucru ce mă motivează și îmi dă speranță.
— Cine v-a îndemnat și susținut în editarea cărții „Ne-am născut spre dăinuire”?
— Am editat cartea la îndemnul și îndrumarea Valentinei Moroșanu, doctor în filologie, academician, critic literar, scriitoare, poet. Ea m-a scos din anonimat, zicându-mi: „Ar fi bine să publici poeziile, căci sunt de valoare și ar fi păcat să nu le cunoască lumea”. Evident că dânsa a fost prezentă la lansarea de carte la Liceul Teoretic „Elada” din Măcărești, atât ea, cât și alte persoane, care iubesc poezia, iubesc frumosul.
— Ce veți face în continuare, veți rămâne în aceiași albie a scrisului și a muncii de pedagog?
— Da, continuu să scriu multă poezie, inspirat de cotidianul din jur, evenimente, fenomene, obiecte. Prioritar în creația mea literară este omul ca ființă particulară și socială cu toată complexitatea participărilor fizico-psihologice. La fel și procesul de educație nobilă a personalității este obiectul poeziei mele. Continuu să activez, sunt dispus de a continua cariera de pedagog, reeșind din situația lipsei de cadre în învățământ. Voi continua să scriu, îndrăznesc chiar să mă gândesc ca să mai editez un volum de poezie până la data de 16 octombrie, anul curent, în ziua mea de naștere pentru a marca cumva și această dată importantă din viața mea.
