Val Butnaru, cunoscut pentru emisiunile sale de succes, „Cabinetul din umbră” și „Vânturile, valurile”, aduce în față o discuție despre importanța transparenței în media și cultura politică, dar și despre rolul esențial al culturii în societate. În acest interviu, el reflectează asupra parcursului său în jurnalism, dramaturgie și literatură, subliniind diferența dintre literatura adevărată și „maculatură” și cum lectura continuă este cheia formării unei gândiri critice și a unei personalități solide.
— Care din aceste domenii (publicistica, dramaturgia, analiza politică, scrisul, jurnalismul TV și Radio) vă este mai aproape de suflet și care este interacțiunea dintre aceste domenii?
— Eu nu am alte meserii decât scrisul. Fiind student am fost în detașamente de construcții, am construit ceva pe acolo, niște ferme de vaci, nu mai știu cum se numeau acele construcții, dar mai bine nu făceam acest păcat, fiindcă construcțiile noastre erau cât se poate de șubrede. Eu și alții din generația noastră au trecut prin timpuri când trebuia să te pricepi la multe, dar nimic fundamental. Slavă Domnului că măcar scrisul s-a lipit de mine și cu asta mă țin până azi.
— Sunt sigură că multă lume îl cunoaște pe Val Butnaru mai mult în calitate de jurnalist de televiziune, căci cine din noi n-a urmărit emisiunile: „Cabinetul din umbră”, „Vânturile, valurile” și alte emisiuni. De ce ați numit anume așa această emisiune de autor „Cabinetul din umbră”, emisiunea care a avut și are mare priză la public?
— Am trecut timpuri tulburi din punct de vedere politic. Talk-showurile politice pe atunci erau la modă și acum mai sunt în vogă. Era anul 2008, când regimul comunist era în floare și eu am început să fac televiziune pe internet, o emisiune de dezbateri politice. Atunci denumirea mi-a venit foarte simplu, inspirându-mă din practicile Parlamentului Britanic, care are o cultură politică deosebită. Ei au, aproape oficial acest cabinet din umbră, adică mai fac un guvern paralel celui oficial, au miniștri și prim-ministru. Acest guvern din umbră participă în viața politică a țării. Ei critică acțiunile guvernului, ei propun soluții, în acest fel, multă lume apleacă urechea și-i ascultă pe miniștrii din „Cabinetul din Umbră”. Mi-am dorit ca acest „Cabinet din umbră” să fie la fel de ascultat și la noi.
— Un moment destul de semnificativ, care s-a întipărit în mintea telespectatorilor este afirmația dumneavoastră „Lumină, mai multă lumină”. Probabil ați avut în vedere că e nevoie de mai multă transparență de la persoanele publice în special, dar și de la alți invitați ai emisiunii?
— Nu știu ce am obținut, dar se vede că motto-ul acestei emisiuni a fost foarte potrivit, cred eu. Prin prisma acestui slogan am încercat să aducem către opinia publică informații și adevăruri, desprinse din cotidianul nostru. Apropo, acest slogan nu l-am inventat eu. Johann Wolfgang von Goethe fiind pe patul de moarte, a spus: „Lumină, mai multă lumină”.
— O altă emisiune, prezentată de dumneavoastră, este „Vânturile, valurile”. Conceptul acestei emisiuni care este?
— Tot timpul mi s-a părut că mereu s-a făcut o mare nedreptate în raport cu oamenii de cultură, de la bibliotecari, la șefi de case de cultură, artiști, scriitori, oameni din lumea artelor plastice. Puțin se cunoaște, nu se vorbește despre domeniul de activitate al acestor oameni, iar atitudinea societății este ușor condescendentă față de acești oameni. Am încercat să repar această situație, chiar dacă știam că audiențele vor fi mici în comparație cu talk-showurile politice. Eu nu știu cât va mai dura această emisiune, avem 5 ani, dar cred că am făcut un gest minim de datorare față de acești oameni de cultură.
— Dacă e să ne referim la domeniul dramaturgiei, ce v-a determinat să scrieți și piese de teatru, căci cunoaștem că aveți în palmares 20 de piese ce sunt jucate pe diferite scene din Republica Moldova și România. Ce v-a făcut să vă axați și pe acest domeniu?
— Este un domeniu mai deosebit, căci în trecut nici măcar nu citisem o piesă de teatru și credeam că ar fi fost o barbarie să citești piese de teatru într-o carte. Eram anul 3 la facultate și într-o discuție cu un coleg de al meu am promis că timp de o vară am să citesc 100 de piese de teatru, lucru pe care l-am și făcut. Mi-am dat seama mai apoi că foarte mult mă interesează și această lume a teatrului și am stat 30 de ani aproape de acest domeniu.
— Val Butnaru scrie și romane, lucrările lui sunt mai puțin înțelese pentru muritorul de rând, lucrări pe care trebuie cumva să le citești și să le recitești pentru a pătrunde în profunzimea lor. Astăzi multă lume se apucă să scrie cărți, poate cu subiecte mai ușor de înțeles, cu o grafică mai atrăgătoare. Cum vedeți această perspectivă?
— Da, se scrie mult în ziua de azi și nu e rău că se scrie și ar fi bine ca fiecare persoană să scrie cât mai mult. E rău că toată maculatura care se adună și îi creează impresia autorului că e scriitor, ajunge la edituri și aceasta apare în formă de cărți. Literatura adevărată există în cantități enorme, imposibil de cuprins cu mintea, nu de citit. În momentul când avem atâta literatură adevărată de ce s-o mai maculăm cu non-valoare? Nu e corect față de cei care au scris marea literatură universală.
— Cum să facem deosebirea dintre literatura adevărată și maculatură?
— Este o întrebare fundamentală. S-ar putea ca cineva să-mi reproșeze: „Bine, domnule, de ce spui că eu sunt non-valoare, de ce spui că aceasta este maculatură”?. Este greu de explicat acest lucru. Cea mai grea și mai păguboasă cale este să începi să analizezi maculatura cu instrumentariul cu care analizezi literatura de calitate. Există o singură cale de a înțelege literatura de calitate. Lecturi multe, uneori atunci când nu mai putem, ni se face rău, când ți se pare că nu mai poți să înghiți literele, cuvintele, frazele, dar alt remediu nu-i. A citi o carte, nu înseamnă că ai priceput ceva nici din carte, nici din literatură, trebuie să citim în fiecare zi, necontenit, foarte mult și să ne gândim la tot ceea ce am citit și bineînțeles ne va ajuta în acest sens și consultarea unor surse critice. În felul acesta se creează o lume pe care noi ne-o creăm în jurul acestei cărți Într-un cuvânt, numai citind omul devine o personalitate cu verticalitate, gândire critică și bun simț. Numai așa, căci alte soluții nu sunt. Lecturile puține, diletante, duc la nenorociri mari intelectuale.
