În curând, luna ianuarie va flutura din ultima foiță a calendarului a rămas bun, dar dispoziția mea de Anul Nou se mai menține în adâncul sufletului și chiar vreau să se stabilească acolo.
Iar starea de spirit, n-o să mă credeți, mi-au creat-o focurile de artificii de revelion, erau atât de frumoase, strălucitoare, ca niște buchete de flori miraculoase. Mă uitam la ele și mă bucuram pentru oameni, din păcate, foarte puținii oameni care au posibilitatea să lanseze spre cer o sumă impunătoare în câteva minute – nu știu cât ar putea costa 24 de buchete de foc. Poate pentru prima dată nici nu m-am indignat, nici n-am rămas nedumerită de această risipă de bani. Mai apoi mi-a ridicat dispoziția zăpada căzută la Anul Nou pe stil vechi, nu voiam să mă indignez că drumurile nu sunt curățate – a venit iarna cu toate bucuriile și problemele ei trecătoare, dar cred că merită să ne bucurăm împreună cu agricultorii că acum culturile de toamnă sunt în siguranță sub plapuma de zăpadă care mai apoi le va da umiditate.
Dar, cum se spune, nu există butoi de miere fără o lingură de dohot. Iar această lingură, poate pentru mulți, nu numai pentru mine, au devenit alegerile parlamentare, dar nu anume ele – se pare că trăim într-o țară democratică și avem marele drept de a alege propria noastră guvernare – ci dedesubturile acestei forfoteli preelectorale. Un lucru deja l-am înțeles – că nu mai vedem deputații noștri promiși cum nu ne vedem ceafa. Merg pe liste de partide și pe circumscripții aceleași, cu unele excepții, persoane pe care le cunoaștem bine atâția ani.
Știți ce mă îngrijorează cel mai mult în astfel de cazuri? Nu vom ști niciodată adevăratele scopuri și planuri ale celor care vin la putere și care ne răsfață cu concerte, daruri, promisiuni și pe care, cel mai probabil, le vom crede. Avem noi ceva de credem imediat tot ce ni se spune. Dacă nu credem, atunci ne justificăm prin faptul că nimeni nu ne-a dat nicio atenție și acum, dintr-o dată… Da, înțeleg, suntem privați de acest lucru și cu vârsta din ce în ce mai mult, iar politicienii ingenioși se folosesc. Ni se spune: nu vota pentru acesta, ci pentru celălalt, iar noi ne opunem în tăcere, pentru că pe acesta l-am văzut făcând câte ceva, iar pe celălalt – nu. Așa că ne vom duce să votăm pentru ceva, apoi vom căuta vinovații.
Apropo, am închis adineauri telefonul, iar interlocutoarea care a sunat de la Florițoaia Veche m-a inspirat. Aș vota cu bucurie pentru ea, dar cine îmi va permite? Femeia se indigna că, cu aceste 10% la pensia care nu atinge nivelul minim de existență, a fost lipsită de suportul de stat. Cine, întreabă ea, a făcut așa, de ce au trebuit să ne mintă cu atâta nerușinare, doar ea a primit mai puțin ca înainte. Voia mult să-l scuipe în față pe cel care „a inventat”.
Și m-am gândit că vreau să văd cel puțin un deputat care ar putea scuipa în față colegul care minte. Cred că voi merge să votez atunci când va fi un asemenea candidat pe listele respective.
