În cei mai bine de 30 de ani de existență a RM, mai sus de nivelul de consum nu ne-am ridicat. „Vrem totul de la România – cetățenie, burse, indemnizații pentru copii, pensii, grădinițe și școli reparate, motorină, păcură, gaz”, scrie Octavian Țîcu. În sfârșit și lumină în case am obținut. Să ne lumineze fețele, privirile, speranțele și viitorul… Un viitor care nu poate fi decât românesc! Pentru că, dacă e să parafrazăm celebra frază a lui André Malraux (scriitor francez): „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”, am putea spune că și viitorul RM nu poate fi decât împreună cu Patria – Mamă: România. Așa cum a gândit și acționat elita politică de la 1859 și 1918, net superioară comunismului. Altfel, riscăm să ne topim în negura zbuciumată a vremurilor ca o ceață în primii zori de zi. Chezășia vremurilor bune nu poate fi decât unitatea de neam. Nu cândva, dar astăzi!
