Raionul Ungheni are o posibilitate „excelentă” de a intra în istoria ţării cu proiectele sale grandioase de construire a apeductelor care din lipsă de mijloace sau de minte aşa şi n-au fost duse până la capăt. Fie, proiectul construcţiei instalaţiilor de epurare la Ungheni poate fi pus pe seama destrămării uniunii sovietice, dar ce va fi cu apeductul din Pârliţa pe care l-au construit, l-au construit, dar aşa şi nu l-au mai terminat, îngropând în pământ milioane de lei? Dar cel cu apă tehnică de la Corneşti? S-a schimbat puterea roşilor pe ce a verzilor?
Nu e exclus că o soartă asemănătoare aşteaptă apeductul de aprovizionare a 12 mii de locuitori în 12 localităţi care sunt asigurate cu apă, iar miile de locuitori – nu. Pe 11 octombrie vor fi doi ani de când a fost testată staţia de tratare a apei în Mănoileşti, care, spun gurile rele, a fost adusă special, ca să nu racordeze întreg sistemul şi ca administraţia raionului, primarii, antreprenorii, proiectanţii să o poată bea fără frică.
Apropo, am dori să amintim cuvintele care au fost rostite atunci de preşedintele raionului, Iurie Toma, că nu se va linişti până apa potabilă nu va veni în curţile locuitorilor.
Ale locuitorilor satelor şi comunelor Mănoileşti, Unţeşti, Alexeevca, Cetireni, Floriţoaia Veche, dar, cum se vede, s-a liniştit, de vreme ce apa promisă în primăvara anului trecut tot mai stă la marginea satelor. Chiar şi instituţiile sociale, de care s-a spus că vor fi racordate la apeduct, nu pretutindeni au fost aprovizionate cu apă – prea scump costă să pompezi apa din Prut, bunăoară, doar pentru grădiniţă sau gimnaziul din sat.
Dar sătenii, de ce ei nu se grăbesc să racordeze casele la apeduct? E scump? Când se elabora proiectul, nu s-a ştiut acest lucru sau nu i-au întrebat pe oameni, sunt în stare să se aprovizioneze cu apă plătind din buzinarul lor?
Constantin Fuior, şeful secţiei construcţii, gospodărie comunală şi drumuri a raionului Ungheni, a menţionat din nou că proiectul e finalizat. În cadrul lui, până la toate satele, la şcoli şi grădiniţe s-a tras apă, s-au instalat rezervoare, iar restul, chipurile, e în mâinile primăriilor şi ale sătenilor.
Primarul comunei Alexeevca, Vitalie Bujor, a menţionat că deocamdată nu s-a ocupat de această chestiune şi n-a văzut niciun fel de documente referitoare la proiect, aşa că va trebui să le găsească şi să vadă care-i situaţia. Da, rezervorul e instalat, ţevile sunt montate până la grădiniţa de copii. Sătenii? Cu sătenii, consideră dânsul, trebuie de lucrat. Potrivit primarului, el încă cu zece ani în urmă a vrut să ia un credit şi să aprovizioneze cu apă o parte a satului, dar a fost convins să renunţe, cică, oamenii nu vor plăti pentru apă. Acum, fiind primar, e gata să se ocupe de această problemă, dar nu ştie ce va ieşi până la urmă.
Primarul satului Unţeşti, Nicolae Sorotinschi, a spus că aici se intenţionează a continua munca. Urmează de făcut multe, doar numai ţevi, pe teritoriul satului, trebuie de instalat circa 16 kilometri. Costul total al proiectului e de peste 3 milioane lei, dintre care 600 mii constituie contribuţia comunităţii. „Am efectuat un sondaj şi din cele 370 de gospodării din sat vreo 300 au dorit să aibă apă şi să contribuie. Cândva, am fost consilier şi i-am întrebat pe antreprenori de cât timp va fi nevoie pentru a efectua lucrările, mi-au spus că de vreun an şi jumătate- doi. Ce-i drept, în condiţiile actuale, oamenii se tem să dea chiar şi aceşti 2000 de lei, aşa că deocamdată am reuşit să adunăm 140 de mii. Vom continua să muncim, îi vom convinge pe oameni, dar nu sperăm că vom reuşi să avem apă potabilă anul acesta”, a spus primarul.
Nu e de dorit ca şi acest proiect să aibă soarta proiectelor de apeduct de rea faimă din raion, dar nu e exclus că mai departe apeductele nu vor ajunge, principalul e că fanfarele au cântat cu ocazia încheierii cu brio încă a unui proiect de succes.
