Educația în orice societate nu este un drum pavat sau un alt obiect, care se năruie în timp. Ea este o construcție umană, la temelia căruia se pun pietricele scumpe de care depinde viitorul nostru ca popor. Constructorul ei este Măria Sa Învățătorul (corect față de sine mai întâi) care, la rândul său, are nevoie de un arhitect-șef în persoana ministrului Educației. O persoană cu demnitate, profesional și cultivat în relațiile cu oamenii.
În Republica Moldova comparativ cu un județ din România, de la 1990 încoace la numitul Minister al Educației s-au perindat peste 16 miniștri. O parte din ei, ca Nicolae Mătcaș (1990-1994), Petru Găugaș (1994-1997), Valentin Beniuc (2003-2005), Victor Țvircun (2005-2008), Leonid Bujor (2009-2011), Maia Sandu (2012-2015), Corina Fusu (2015-2017), Monica Babuc (2017-2019) s-au aflat în fruntea în fruntea Ministerului ceva mai mult timp, alții cu „democrația partidelor politice” pur și simplu au trecut pe la minister (Iacov Popovici, Gheorghe Sima, Larisa Șavga, Liliana Nicolaescu Onofrei ș.a.). De aceea poate multe dintre inițiativele pozitive sau încercările de reformare a domeniului educației nu au avut posibilitatea să fie finalizate cu roadele sale.
Reieșind din cele relatate mai sus, totuși, voi adresa 2 întrebări: 1) Când s-a bucurat ultima dată educația din R. Moldova de un ministru adevărat?; 2) Ce realizare valoroasă a reușit acel ministru, astfel ca el să rămână în istoria educației din Republica Moldova?
În continuare, nu fără cuvântul învățătorimii din Republica Moldova, voi da și răspunsul: Nicolae Mătcaș – profesorul, savantul, ministrul…
Ca profesor, s-a format încă din anii de studenție, dar nu prin activitate didactică, deși n-a lipsit nici aceasta din programul de studii, ci datorită idealului pe care l-a urmat cu sufletul și cu mintea, pentru a se ajusta chipului lui Nicolae Corlăteanu, pe care l-a considerat cel mai bun model de savant și profesor.
Ca savant, este bine cunoscut nu numai de către lingviștii români, dar și peste hotare. Dar cel mai bine cunoscut este acasă, în Basarabia, unde s-a produs ca tribun al limbii române, pe care a considerat-o ultima noastră redută (atacată la moment doar de oamenii slabi).
Prin cumsecădenie s-a remarcat și ca primul ministru democrat al educației. Nicolae Mătcaș era cunoscut ca om integru, căci nimeni n-ar fi putut să-i reproșeze vreo faptă nedemnă, un gând sau o lucrare slugarnică regimului sau o funcție nemeritată. Candidând la funcția de ministru în acele condiții, și-a asumat o mare responsabilitate.
A reușit în perioada sa următoarele restructurări fundamentale: organizarea învățământului preuniversitar în 3 etape de școlarizare – primar, gimnazial și liceal; sincronizarea programelor școlare cu cel din Țară, în special la disciplinele Limba și Literatura Română și Istoria românilor; introducerea sistemului decimal de apreciere a cunoștințelor, demararea procesului de atestare a cadrelor didactice, în corelare cu cel european; susținerea învățământului privat ca alternativă pentru cel public; etc. tot ministrul Mătcaș a inițiat o frumoasă și fructuoasă colaborare cu ministerul de resort din România, reușind să asigure cu manuale și suport didactic adiacent școlilor din Republica Moldova. Pe aceeași cale a fost înlesnită plecarea a mii de tineri basarabeni la studii în România și nu numai.
Dar pâinea de ministru s-a dovedit a fi mult mai amară. Iată un caz descris de regretatul academician Petru Soltan, originar din Transnistria: „În cadrul Ministerului Științei și Învățământului, așa se numea pe atunci, se făcea un proiect al Legii Învățământului, publicat pentru discuții, agrarienii organizează o ședință specială, la care au fost invitați profesori de școli și universitari din domeniul respectiv. Verdictul a fost dur: a respinge acest nou proiect din considerente că e românesc, ba mai mult, a-l doborî din funcție pe ministrul Nicolae Mătcaș. Cu această ocazie este invitat în Parlament pentru explicații – o chestiune, care nu putea fi negată. Urcă domnul ministru la microfon și începe dezmățul din partea agrarienilor. Însă ținuta domniei sale, vasta cultură, impecabila logică și stăpânire a limbii române timp de 2 ore a ținut piept atacului din partea agrarienilor-comuniști. Asta a mirat și sala, și balconul cu oaspeți.
Domnul Nicolae Mătcaș a devenit în Guvern și mai activ în apărarea cauzei naționale. Cu atât mai mult cu cât alături îl avea pe un alt AS al cauzei noastre, maestrul Ion Ungureanu, ministru Culturii și Cultelor. Acești 2 bărbați ai neamului au rezistat până în momentul în care noul Parlament a devenit totalmente agrarian-socialist. În noul Guvern n-au mai fost incluși, ci aruncați în mulțimea de șomeri, ceea ce i-a impus să-și caute norocul în Țară, unde ambii s-au manifestat din plin, ca doi veritabili maeștri al civilizației românești.
Vlad Pâslaru, doctor habilitat în pedagogie, profesor universitar, scrie: „În anul demarării procesului de atestare a cadrelor didactice, unii funcționari din fostul minister comunist au agitat învățătorii împotriva ministrului și a conceptului de atestare, iar unii din echipa sa au profitat obraznic de cumsecădenia sa, punând începutul corupției în domeniu până la scară națională”.
„Cred că titlul de glorie pentru domnia sa nu e cel de ministru, ci acela de profesor, iar când fac această constatare, mă simt mai puțin diplomat și mai mult student”, menționa Marius Lazurca, ambasadorul României în țara noastră în 2010.
În final, Nicolae Mătcaș este reputat lingvist, profesor, om de cultură și de stat. Participant activ la Mișcarea de Eliberare Națională a românilor basarabeni, unul din autorii legislației lingvistice din Republica Moldova, Nicolae Mătcaș se înscrie în rândul personalităților cu cea mai valoroasă contribuție la elucidarea și impunerea adevărului privind identitatea noastră etnolingvistică. Activitatea sa multilaterală a scos în relief caracterul, competența și perseverența cetățeanului și omului de știință – Nicolae Mătcaș. De-a lungul a două decenii s-a aflat în epicentrul dezbaterilor privind denumirea corectă a limbii vorbite de populația majoritară din Republica Moldova – Limba Română.
„Avocat incoruptibil al limbii române”, „purtător de lumină și adevăr”, „ultima noastră redută”, „dârz și perseverent” – așa îl apreciază prietenii, colegii, discipolii pe marele lingvist, savant și patriot Nicolae Mătcaș. Un Alexandru Ioan Cuza al Basarabiei în domeniul învățământului mai adăugăm noi.
Iată ce răspuns am reușit pentru întrebările de mai sus. Aprecierea vă aparține. Ce așteptări avem de la cel de-al 17-lea ministru prezent la nivel de arhitect-șef pentru corpul didactic republican, nu se concentrează niciun răspuns. Dar, din cele văzute, vă amintesc cuvintele maestrului Ion Ungureanu „Mediocritatea nu poate crea, ci poate demola”, 2006.
Tabloul dezolant care umbrește tot mai mult acest spațiu Pruto-Nistrean, ne obligă la o responsabilitate ridicată în a lua atitudini și nu în ultimul rând în cadrul alegerilor anului 2020.
