De această dată, întâlnirea a avut loc în trei și a fost o discuție destul de originală. Am avut ca interlocutori niște bărbați tineri, pasionați de pescuit, unghenenii Andrei Slesari (A. S., IT-inginer) și Denis Rusu (D. R., vameș). Am vorbit doar despre pescuit, în care eu nu pricep nimic.
— Povestiți despre campionatul mondial de pescuit la crap de la care v-ați întors cu câteva zile în urmă (conversația a avut loc săptămâna trecută).
A. S.: Este cel de-al XIX-lea campionatul mondial, dar noi am participat prima dată la el. Am mers spre acesta patru ani.
D. R.: Însă oficial ne-am pregătit vreo doi ani. A avut loc în Ungaria, în orașul Kaposvar, pe lacul Deseda.
— Când s-a constituit echipa voastră?
A. S.: Pescuim împreună de trei ani, deși ne cunoaștem de mult, pot spune că am crescut împreună. Încă în copilărie odată am pescuit la lacul din satul Lidovca.
D. R.: Nu sunt trei ani, ci chiar mai mult. Cu șapte ani în urmă, eu pur și simplu l-am invitat pe Andrei la pescuit, lui i-a plăcut, cu timpul a început să practice pescuitul profesionist și m-a atras și pe mine.
— Care este diferența dintre pescuitul profesionist și cel de amator?
D. R.: Noi nu traumatizăm peștele și după ce îl prindem îl eliberăm.
A. S.: Pentru aceasta există cârlige speciale. În plus, peștele prins îl punem într-un vas special, rana lăsată de cârlig o tratăm cu antiseptice, să nu se facă cangrenă și îl lăsăm la libertate.
— Cum ați decis să deveniți profesioniști?
A. S.: la început pescuiam ca toți, pentru sine, peștii curățiți îi aduceam acasă. Și în țara noastră se organizează concursuri de pescuit – sportive, comerciale, iată că am decis să luăm și noi parte la ele.
D. R.: Am început să învățăm pentru a prinde mai mult, mai bine, fără a răni peștele. În curând am fost captivați de această îndeletnicire și am început să participăm aproape la toate competițiile, la campionatele naționale, am luat parte și la campionatul european.
A. S.: Este o ocupație care te captivează. Aici nu ești singur, din stânga, din dreapta, de asemenea, stau pescari, comunici, apare pasiunea, concurența, ei prind, dar la tine nu trage la nadă. De ce? Există lacuri speciale – carpodromuri. În ele peștele trăiește mai mulți ani și adaugă în greutate bine, într-un an aproximativ un kilogram. Acolo se crește nu numai crap, dar și alb de Amur, fitofagul – în scopuri comerciale.
D. R. (râde): Lacul Deseda noi l-am numit coșmarul crapului. Am venit de la campionat cu locul VI la individual în subzona noastră, iar selecționata noastră — cu locul 14.
— Am analizat rezultatele campionatului și am văzut echipa voastră pe locul 5-6 cu 14 kilograme. Dar ucrainenii au evoluat mai bine.
A. S.: Da, ei anul acesta au fost mai buni.
D. R.: Au venit acolo cu o lună mai devreme și s-au antrenat. La competiții au știut ce să facă, pe când noi…
A. S.: Până am aflat secretul bazinului acvatic, până când ne-am dat seama ce vrea peștele, am stat pur și simplu așa. Da, trebuie să înțelegi peștele. Nu, nu e vorba de hrană, doar pe urmă, după tragerea la sorți, poți să nu nimerești în locul cela.
— Câte țări au participat la campionat?
A. S.: Franța, Ucraina, Rusia, SUA, Țara Galilor, Macedonia, România, Bulgaria — în total 27. Foarte multe echipe au venit cu 2-3 săptămâni mai devreme.
D. R.: Iar noi am ajuns și imediat ne-am avântat în luptă. Am petrecut pe lac 72 de ore fără somn și odihnă. Se întâmplă că unii nu rezistă.
A. S.: La deschiderea campionatului a răsunat imnul țării noastre și noi cu mare plăcere l-am cântat, deși nu toate echipele au știut imnurile lor. Drapelul nostru a fost plasat și în subzonă, unii veneau, se uitau.
— E plictisitor, probabil, să stai cu ochii ațintiți la undiță?
D. R.: Nu ai când sta. Trebuie să instalezi cortul, șezlongurile, masa de montare, să pregătești totul, apoi să arunci undița la 150 de metri. La undiță nu trebuie să privești, semnalul vine pe pager și el arată la care undiță trebuie să alergi, la cea galbenă, la cea albastră, roșie sau verde.
A. S.: Noi discutăm mereu, poate să aruncăm cârligul mai aproape, poate mai departe, poate să facem așa, poate altfel. Odată am stat aproape 24 de ore, iar peștele nu mergea.
— Mai departe ce va fi?
D. R.: Cum, ce? Primele locuri.
A. S.: La individual noi puteam deja să ocupăm primele locuri și să cucerim cupe, avem exemplul românilor care au ocupat locul I la individual și locul II în concursul pe echipe.
— Iar munca?
A. S.: Munca hrănește, iar pescuitul este un hobby, un hobby minunat, spre deosebire de ceea ce preocupă acum tinerii, cheltuiesc degeaba pe internet nu doar timp, dar și bani. Oare nu e mai bine să-ți petreci timpul în natură, la lac.
