Voiam să-mi exprim nemulțumirea de faptul că politicienii noștri, ca și vântul, „suflă” astăzi într-o direcție, mâine în cealaltă. La fel cu a patra cale, pe care au cotit, e posibil, noaptea, și nu e exclus că nu s-au rătăcit. Deși astfel poate fi justificat oarecum faptul că nu demult au cerut până au răgușit introducerea vectorului european de dezvoltare în Constituție și peste două zile, zâmbind dulce, vorbeau despre a patra cale. Și nu există nicio certitudine că mâine nu va mai fi a cincea. Ce-i drept, mi-e teamă să nu fiu înțeleasă greșit, de aceea voi preciza că sunt pentru această cale, dar ea trebuie să fie prima și unica și să ne ducă în Europa.
Din păcate, un caz ieșit din comun a „eclipsat” toate drumurile și căile. În ultima vineri din octombrie, am decis să sărbătorim jubileul meu, sper să nu fie ultimul, invitând rudele și prietenii la un mic restaurant. Dispoziția era excelentă, pentru că familia mea mare și minunată se afla lângă mine, îmi pregătise surprize. Totul continua ca de obicei, seara se apropia de final, iar la ușă se îmbulzeau deja tineri nerăbdători, însetați de discoteci – localurile, pentru a câștiga mai mult, cum se dovedește, ar practica și așa ceva. Ai petrecut 3-4 ore cu prietenii, acum împarte bucuria cu tinerii, vor și ei să se distreze. Așa a fost și în acea seară.
Așadar, la acea oră dintre oaspeții mei rămăsese puțini, așa că băieții – printre ei nu am reușit să observ fete – unii îmbrăcați în treninguri gri, cum se vede, așa e moda, ca un val de apă au umplut, țopăind, sala mică, înghesuind omagiata și invitații ei lângă mesele cu bucate. Dintr-o dată, un tânăr, unul din cei cu costume gri, cu un palton descheiat deasupra, a înhățat repede ceva de pe masă, a băgat sub poală și s-a pornit spre ușă. Cel de-al doilea băietan, într-adevăr, un băietan, cu ochi negri, slăbuț, a înțeles că eu am devenit martoră a acestei scene și se uita țintă la mine să vadă ce am să fac. Eu doar am strigat: ce eroism! și am închis imediat gura, amintindu-mi să pentru limba mea o pot încasa. Dar toată gloata care tocmai dansa a dispărut împreună cu acel atlet. Nu înțelegeam ce s-a întâmplat în aceste 3-4 minute. Revenindu-mi, am început să mă gândesc, ce putea șterpeli tânărul? O prăjitură? Vreun fruct? Dar de ce să o ascundă sub poala hainei, ar fi putut s-o mănânce privindu-mă în ochi. În curând, am aflat că acolo era o sticlă de coniac și anume cu ea au plecat atât de iute din sală. Mare bucurie, câte vreo 30-40 de grame de alcool de căciulă.
Mai târziu persoane competente mi-au explicat că aceasta este o tactică bine pusă la punct, la care se recurge destul de frecvent. În timpul acestor raiduri poate să dispară tot ce le cade în mână acestor „dansatori”. Nu știu dacă oamenii care au dorit să se odihnească bine se adresează la poliție, probabil dacă e vorba de o sticlă, nu o fac. Însă, dacă te gândești, acești băieți tineri, sănătoși m-au „fraierit” de 180 de lei, poate nu au uitat să bea de sănătatea mea. Gluma-i glumă, dar nu-mi dă pace gândul cu ce se termină aceste porniri și dacă tinerii au părinți. Apropo, acest lucru se face uneori în vizorul camerelor de supraveghere.
