Astăzi discutăm cu o veche cunoștință, un unghenean tânăr, simpatic, foarte zâmbitor, Anatol Chirinciuc. În pofida tinereții sale, el este candidat de maeștri în sport la kickboxing, campion al Moldovei în 2016 la acest gen de sport și campion al României în 2017.
— Nu ne-am văzut de doi ani, ce s-a schimbat în viața dvs. în acest interval de timp?
— Țineți minte, am spus că doresc să învăț în România, așa s-a întâmplat. De la Moldova nu mi-am luat rămas bun, voi participa la campionate. Iar Universitatea de Educație Fizică și Sport, unde am intrat după studiile la liceul „Ion Creangă”, nu am absolvit-o.
— Învățați la facultatea pază, protecție și securitate, părea interesant?
— Acum studiez la o instituție de învățământ superior mai prestigioasă, Universitatea din Petroșani, și voi deveni inginer. Atât doar că e departe de Ungheni, aproximativ 600 de kilometri, la hotar cu Serbia.
— Poate, afară de dorință, a mai fost un motiv pentru plecarea în România? Oportunități mai bune pentru sport, un viitor mai luminos dacă ați refuzat să fiți garda de corp a vreunui tip?
— Gardă de corp, fiind candidat în maeștri ai sportului, pot fi și așa, fără a avea studii superioare. Înțelegeți, în România se învață, iar la noi, dacă vrei – înveți, nu vrei – nu înveți, pe când acolo – trebuie, ești obligat.
— Acolo problema privind antrenamentele s-a soluționat imediat? Aici, la concursuri plecați pe cont propriu, iar acolo?
— În ce privește antrenamentele chestiunea s-a soluționat imediat, iar la competiții deocamdată particip pe cont propriu, dar în curând totul se va schimba, pentru că deja am câteva oferte. Acolo, da, sunt mai multe oportunități, acolo sportul e dezvoltat mai bine, atitudinea față de el e mai serioasă.
— Sufletul oricum se trage acasă?
— Da, în fiecare lună vin acasă, îmi este dor de cei dragi și lor de asemenea. — Cu alte cuvinte, inima campionului Moldovei și României la kickboxing e liberă. Apropo, ați început cu alt gen de sport?
— Am început cu judo, m-am antrenat doi ani, apoi am trecut la kickboxing. În kickboxing, desigur, trebuie să fii mai îndemânatic și rapid, dar, cred, mai important e să fii tare de spirit, pentru că uneori este foarte dureros.
— Cred că acum nu vă lăsați bătut?
— În patru campionate din România toate cele 15 lupte la care am participat le-am câștigat, inclusiv, se pare, 9 – prin knockout.
— Cum se poate bate în tânăr atât de zâmbitor, atât de blând la caracter?
— Nu știu ce să vă spun, pur și simplu îmi place foarte mult acest lucru. În timpul luptei nu simt răutate. Ce furie poate fi, dacă îmi place ceea ce fac?
— Așa este, unuia îi place să colecționeze timbre, altuia să brodeze, iar dvs. – să luptați… Să înțelegem că primul antrenor, Andrian Păun, are o școală bună?
— E cea mai buna în Ungheni, dânsul de asemenea iubește acest gen de sport și pune tot sufletul în el și elevii săi. Continuăm să comunicăm și acum. Am noroc de antrenori, am avut un antrenor minunat și la Chișinău, și acum, ce-i drept, am doi, cu mine lucrează și antrenorul antrenorului. Se poate spune că ei acum mă „șlefuiesc”.
— Cum ați reușit în România, timp de un an, să participați la patru campionate?
— Nu într-un an, ci în șase luni. Am avut noroc că la Petroșani este un interclub unde sportivii evoluează, fac schimb de experiență. Acolo vin antrenorii, se uită, aleg, invită. Așa a fost și cu mine…
— Ce ați mai cucerit afară de titlul de campion?
— Am obținut centura – există și asemenea distincție.
— Câte medalii aveți în colecție?
— Centura e prima, am 9-10 cupe, vreo 20 de medalii. Acum nu le mai număr. Când am obținut prima medalie, eram atât de mândru. Desigur, e supărător dacă nu obții o medalie la competiții, doar ai muncit atât de mult pentru ea.
— Doriți să deveniți profesionst în kickboxing?
— Dacă specialiștii vor vedea că sunt apt pentru a face acest lucru, atunci voi fi invitat. Am participat deja la lupte semiprofesioniste. Nu-mi fac planuri legate de sportul profesionist, voi lăsa în voia sorții, cum va fi. Dacă voi fi invitat — mă voi duce, dar la sportul de amatori nu voi renunța, pentru că fără el îți pierzi calificarea, iar luptele profesioniste au loc o dată la trei luni, e un sport traumatizant, fără protecție. Aici se câstiga bine, dar nu imediat.
— Puteți spune, va birui inginerul din dvs. sau kickboxerul?
— Va fi așa cum va fi, atâta timp cât există în viața mea kickboxingul.
