În 1999 am absolvit gimnaziul. E mult de atunci și totodată e puțin, când mă uit retrospectiv. Mă încearcă aceleași emoții, când văd elevii de azi cu buchete de flori, îmbrăcați mai deosebit decât în zilele obișnuite de școală.
Țin minte că am avut un mic discurs atunci la „Ultimul sunet” pentru mine în școala din satul natal. Cuvintele, firește, că nu le mai țin minte, dar cu siguranță sentimentele sunt vii și azi, pentru că le port un mare respect învățătorilor de acolo, ei au fost primii care mi-au ghidat, ca să spun, primii pași în lumea cunoștinețelor, dar și că absolvirea școlii mi se părea o realizare extrem de importantă la acea vârstă și în genere în viața unui om. Școala, sau mai bine zis, gimnaziul ocupă un loc important în dezvoltarea ta ca și personalitate. Fiecare dascăl are locul său în inima mea, în ceea ce sunt azi. Am mai scris în paginile ziarului despre două învățătoare, care într-adevăr mi-au marcat parcursul meu în omul de azi – prima mea învățătoare, Eugenia Jitariuc, și profesoara de limba și literatura română, Tamara Barbarii.
Prima m-a făcut să mă îndrăgostesc iremediabil de bibliotecă şi de cărţi. Ţin minte şi acum cum a venit într-o zi de septembrie din anul 1991, când eram în clasa a II-a, radiind de fericire şi ne-a anunţat că astăzi vom merge la bibliotecă şi ne vom perfecta permisele. Şi din acea zi am devenit o împătimită de lectură.
Dna Barbarii sau Tamara Ivanovna, cum îi spuneam noi pe atunci, a avut excelenta capacitate de a vedea peste ani ceea ce voi deveni – un om al scrisului. Cred eu că fără aportul dânsei (și al altora) nu știu dacă aș fi ajuns unde sunt.
Le spun un mare mulțumesc și doar pot să mă gândesc că ele de acolo, din ceruri, se bucură de succesele mele, că nu regretă clipele acelea când eu nu înțelegeam unele lucruri și ele îmi explicau până asimilam materia predată.
Toți acei ani sunt amintiri frumoase, chiar și momentele mai puțin plăcute din anii de gimnaziu.
Dar în prezent acest eveniment emoționant mă face să mă gândesc că generația, pentru care a fost „ultimul sunet” e anume acea care la un moment dat ne va conduce țara. Eu sper că e anume acea generație care va pune preț pe calitate și nu pe cantitate, că ea nu va mai fi coruptibilă, că vor construi ca să dăinuiască în veci și nu până la următoarele alegeri, că nu vor pune preț pe ambalaj, ci pe esență.
