Dan Timoftica este un tânăr originar din satul Todirești, raionul Ungheni. Face facultatea în orașul Suceava, România. În ziua de 27 februarie 2022 Dan revenea la Suceava, a fost într-o mini-vacanță după sesiunea de iarnă, și la vama din Sculeni, din cauza fluxului mare de mașini a stat la coadă aproximativ 6 ore, lucru care cumva l-a motivat și mai mult ca atunci când va ajunge în Suceava să încerc pe cât posibil să ajute cu orice preț oamenii care fugeau din cauza atacurilor militare asupra Ucrainei. Odată ajuns la locul destinației sale tânărul a a început să se aboneze la toate grupurile unde se cereau translatori. În câteva minute primise deja un răspuns prin care i se spunea că vor fi anunțați dacă va fi nevoie de ajutorul lor.
Super eroul din Republica Moldova
„Aici, în Suceava, sunt cazat la căminul universității, iar coleg de cameră îmi este un ucrainean, originar din Cernăuți. De luni, 28 februarie tot așteptam să primim vreun mesaj pentru a pleca în teren, însă nimic. Astfel, marți 1 martie am decis ambii să plecăm singuri în teritoriu, știind cam pe unde ar putea fi fluxul de oameni mai mare și posibil să fie nevoie de translatori, astfel în prima zi am reușit să ajungem tocmai la cinci locații, cum ar fi Iulius Mall Suceava, la aceasta locație ne-am reținut foarte puțin, din motiv că erau prea puțini oameni, cei prezenți însă nu prea aveau nevoie de ajutor.
O altă locație a fost Gara Feroviară de la Burdujeni, aici se preconiza ceva activitate, însă totul era sub control, prin urmare după o oră am plecat iarăși la drum. Ne-am depărtat de Suceava undeva vreo 50 km spre direcția frontierei cu Ucraina, mai exact la vama Siret, la o școală gimnazială, unde erau amenajate corturi special pentru oamenii refugiați care nu dețineau în afară de certificatul de naștere sau un alt document, motiv pentru care erau reținuți și trebuia să le traducem cam tot ce se vorbea, pentru că ei fiind din zonele îndepărtate ale Ucrainei, chiar nu aveau de unde să cunoască limba română, la această locație ne-am reținut undeva cam două ore, după care venise o altă tură de voluntari, iar noi am fost trimiși direct pe teritoriul vămii. Vama Siret, o locație unde oamenii chiar nu știau ce o să se întâmple cu ei, de aceea dialogul cu ei era cam complicat, eu ca vorbitor de limbă rusă mi-am mai luat ceva replici, dar în dată ce le spuneam că sunt din Republica Moldova dispăreau toate semnele de întrebare. În vamă erau cred că undeva peste 1000 persoane de diferite etnii. Am petrecut ceva timp și la vamă după care primisem mesaj pe un grup de messenger cum că la un hotel unde erau cazați refugiații din Ucraina ar fi nevoie urgentă de vorbitori de limbă rusă și ucraineană, 50 kilometri ne despărțea de noua locație. Ultima locație fiind Hotelul Mandachi, unde am stat după calculele mele 24 ore. La noua locație noi, translatorii trebuia să îi întâmpinăm pe refugiați și să aflăm de la ei pentru câte zile ar dori să se cazeze, pentru că dacă aveau preferința de a rămâne pe mai mult timp trebuia să apelăm la ofertele sucevenilor, care ofereau familiilor ucrainene apartamente, pensiuni sau pur o cameră din apartamentul lor, complet gratuit. La noi însă de cele mai multe ori veneau doar pentru a dormi 4-5 ore, ulterior noi reușeam să le pregătim autocare spre Italia, Germania, Cehia și curse spre Aeroportul din București. În momentele de genul, pentru refugiați translatorii erau numiți ca fiind niște ”super eroi”, astfel spre dimineață venise o familie din Harkov cu 3 copilași de 3, 4 și respectiv 5 ani, iar de la ei m-am ales cu porecla de ”super eroul din Republica Moldova”.
Activitatea la această locație după idee trebuia să se termine pentru noi la ora 7 dimineața, însă din cauza fluxul mare de refugiați, nu m-a lăsat conștiința să plec, știind că ei chiar au nevoie de ajutor acum mai mult ca niciodată. Undeva pe la ora 11 am plecat de pe teritoriul hotelului din motiv că trebuia să ajung la facultate. În Suceava fiind Student la Facultatea de Drept și Științe Administrative anul II, cu specializarea Administrație Publică” ne povestește istoria sa Dan.
A purtat cu mândrie hanoracul cu logo-ul Centrului Raional de Tineret Ungheni
Dan Timoftica a fost voluntar și la Ungheni în cadrul Consiliului Raional de Tineret, motiv pentru care le mulțumește colegilor de aici că l-a „molipsit” de voluntariat. S-a simțit mândru că în decursul acestor 36 ore nedormite a purtat hanoracul cu logo-ul Centrului Raional de Tineret din Ungheni, astfel, zice el, își aducea aminte de vremurile bune și de orele de Voluntariat de la Ungheni.
