În minivacanța din august am mers pentru trei zile în inima Transilvaniei. Ne-am rezervat încă din primăvară trei zile să le petrecem în Cluj. Am fost încă prin 2010 sau 2012 ( nu mai țin minte cu exactitate) în acest oraș și atunci m-am îndrăgostit. În 2023 am revenit cu familia mea, atunci fusesem cu voluntarii de la Fondul pentru Tineri Ungheni și a fost mai mult o vizită în care ne-am documentat cum lucrează colegii din Cluj-Napoca și Alba-Iulia. În 2023 am fost mai liniștită ca să descopăr inima Transilvaniei, așa cum își numesc orașul clujenii.
Vă spuneam mai sus că ne-am planificat călătoria din primăvară. Primul punct din plan a fost cum ajungem în Cluj. Eu nu aveam o problemă ca să merg cu autocarul, însă soțul nu suportă călătoriile cu acest mijloc de transport și în rezultat am optat pentru călătoria cu trenul.
De la Ungheni am mers cu cursa Ungheni-Iași. E cam murdar acel unic vagon și stai destul de mult timp în vama română. La câțiva călători (îi poți număra pe degete) stai minute în șir. În fine, poate așa o fi regulamentul, dar, părerea mea, e că s-ar putea simplifica. Odată ajunși în Gara Feroviară Iași (am să-i zic centrală pentru a nu se crea confuzia cu stațiile Nicolina sau cu Socola) am achiziționat bilete pentru cursa Iași-Cluj-Napoca. La cea de la 6.00 nu mai erau bilete și am cumpărat la cea de la 10.51. Călătoria durează conform orarului de la CFR 8 ore și 39 minute.
La Iași ne-am cazat pentru o noapte la o pensiune din apropierea gării. Condițiile bunișoare, curățel. Singurul minus e că nu era aer condiționat și am fost nevoiți să dormim cu geamul deschis toată noaptea. Mâncarea ne-am cumpărat-o noi. Am mers la Kaufland Iași. Ca să ajungem acolo ne-a îndrumat o ieșeancă super de drăguță (îi spunem încă o dată mulțumesc). Mie mai mult îmi place Kaufland-ul de la Ungheni. E mai aranjat, e mai acasă.
Dimineața ne-am trezit, am făcut duș, am luat dejunul și am chemat o mașină. Serviciu super rapid și calitativ. Până a urca în tren ne-am luat câte o băutură caldă. Eu – cappucino, soțul – cafea. Am mers prin România cu trenul. De la Iași până la Cluj călătoria durează peste opt ore. Excluzând faptul că stai pe scaun atâtea ore, călătoria a fost grozavă. Am beneficiat de curățenie în salon, aer condiționat, pasageri cu bun-simț. Erau foarte mulți copii și tineri care se duceau sau reveneau din diferite tabere de odihnă de la munte ( nu v-am zis că mergem prin munți – un peisaj fabulos!). După atâtea ore de tuc-tuc am ajuns la Cluj. De la primul pas în Gara Feroviară mi-am zis că se poate să fie mai curat, având în vedere că au și curse internaționale în orar. Ca de obicei în apropierea gării sunt multe, multe taxiuri. Noi am optat pentru UBER. Am ajuns la Meteor. Condiții bunișoare, dar administrația trebuie să facă, măcar cosmetice, reparații. Avantajul lor e că se află în centru și au prețuri pământești la cazare și angajați drăguți.
Ca și la prima vizită orașul mi s-a părut, în pofida că sunt mulți oameni, multe mașini, unul liniștit. Poate e felul oamenilor de aici de a fi – ei niciodată nu se vor grăbi. Te privesc cu bunăvoință și îți vor răspunde cu zâmbet. Pe mine m-a cucerit „no, bine” sau „no, fain”.
Ne-am documentat de pe net cu privire la programul muzeelor, însă nu era o informație actualizată. Ne-am pomenit acolo că cele mai multe erau închise. Fie din cauza că angajații erau în concediu, fie că erau în renovare. Dar am compensat cu plimbări lungi prin oraș. Am mers la Grădina Botanică „Alexandru Borza”, care are peste 14 ha.
Am găsit totuși un muzeu deschis sau, mă rog, deschis pentru noi. E vorba de Muzeul de Mineralogie UBB. Inițial ne-am propus să vizităm Muzeul de Paleontologie. După nenea Google ne-am cam încurcat cu drumurile și iar am apelat la GPS-ul clasic, adică am întrebat de oameni. Ne-am apropiat de un domn de la securitate. Acesta ne-a zis că cel de paleontologie e închis, dar că am putea vizita cel de minerale. Ne-a dus până acolo și ne-a lăsat pe mâna unei doamne super de drăguță și binevoitoare. Și-a cerut scuze că la ei merg lucrări de reparații și ne-a condus prin lumea fantastică a mineralelor, a metalelor prețioase, a cristalelor, a pietrelor de podoabă, a meteoriților… Nu am achitat nici prețul de intrare. Totodată, am putut vedea o parte din Universitatea Babeș-Bolyai. Aici puteți vedea o bucată din cel mai mare meteorit care a căzut în România.
—————————–
Muzeul deține astăzi peste 16.500 de eșantioane (dintre care în jur de 12.500 minerale, peste 3700 geme prelucrate și peste 200 meteoriți), grupate în mai multe colecții, în funcție de criterii sistematice, geografice și tematice. În cadrul muzeului propriu-zis sunt expuse aproximativ 8.000 de exponate, într-un spațiu expozițional de 126 m2.
—————————–
Am ajuns și la cetățuie. Priveliștea e spectaculoasă. Vezi orașul într-o altă lumină. Doar că e cam murdar. Nu știu cine o fi fiind de vină: turiștii sau localnicii, cert e că ar trebui să se dea o mai mare atenție acestei zone.
Nu știu în perioada când nu sunt concediile cum e pe la terase, dar în cele trei zile cât am stat în Cluj am văzut mulți oameni acolo și servind de la băutură (ceai, cafea, sucuri, bere etc.) până la mâncare. Noi tot la terase am luat mesele (prânzul și cina, micul dejun l-am servit la hotel). Prețurile sunt cam ridicate.
