Azi vom face cunoştinţă cu Lilia Vârtosu- Bâdânău, psihologă-antrenoare la serviciul de ajutor psiho-pedagogic Ungheni. Totodată, dorim să menţionăm cât de multe femei frumoase şi deştepte avem.
— Cum s-a născut un psiholog în familia unui muzicant şi a unui inginer?
— Cred că nu întâmplător. Fiecare om are vocaţia sa şi trebuie să folosim acest lucru. Eu la fel sunt pasionată de muzică, am absolvit şcoala de muzică, clasa pian. Am dorit să mă realizez în muzică, dar n-am reuşit. Atunci am decis să fiu mai aproape de bunica care locuia în satul Pererâta şi am intrat la şcoala pedagogică din Lipcani, ca să devin educatoare, dar după câţiva ani am înţeles că nu de aşa ceva am nevoie, există altceva, mai profund, mai larg, cu toate acestea, am absolvit-o. După aceasta am intrat la Universitatea de Stat. De ce am ales psihologia? De aceea că vreau să le ajut oamenilor. Din copilărie am această tendinţă – de a le ajuta celor slabi, a-i ocroti.
— Nu vi se pare că societatea noastră nu s-a ridicat până la serviciile psihologului?
— Aşa este, în societatea noastră există opinia că de serviciile psihologului e nevoie atunci când în cap ceva nu e în ordine, cu toate că ele sunt necesare atunci când cu sufletul se întâmplă ceva. Cred că există un progres în direcţia înţelegerii serviciilor de acest gen.
— Psihologul oricum nu va soluţiona problema sufletului.
— El pur şi simplu îi oferă omului posibilitatea de a spune tot ce are de spus şi să ajungă singur la decizia necesară. Psihologul ajută să găseşti rădăcina problemei şi cum poate fi soluţionată.
— Cunoaşterea psihologiei vă ajută?
— Desigur, îmi ajută. Psihologia e o ştiinţă, ea are metodicile sale. De exemplu, cum să trăieşti în pace cu vecinul, cum să-i răspunzi agresorului. Aţi fost bruscat. Există câteva soluţii: să nu acorzi atenţie, înţelegând că persoana are probleme sau cu sănătatea, sau cu psihicul. Dacă aţi bruscat la fierbinţeală, îl puteţi dezarma recunoscându-vă vina: ”Cer iertare, nu am dreptate”. Sunt cazuri când cineva întotdeauna e grosolan cu dvs., atunci trebuie să-i spuneţi că nu vă place acest lucru şi să-l rugaţi să clarificaţi cine şi când nu are dreptate.
— Se întâmplă ca un om să fie mereu înrăit şi mereu nemulţumit. De ce?
— Toate problemele noastre, în majoritatea cazurilor, se trag din copilărie. Ce-i drept, mai târziu cineva conştientizează acest lucru, altcineva începe să răscolească trecutul, sufletul său, de aceea ori se închide în sine, ori e grosolan – aceasta e o membrană de protecţie.
— Psihologul îi va ajuta?
— Dacă el doreşte, atunci îi va ajuta. Totodată îi poţi propune: văd că eşti un om bun, dacă te îngrijorează ceva, vrei să fii ajutat?
— Cum să te comporţi cu părinţii care deseori se străduiesc să le impună copiilor punctul lor de vedere?
— Părinţii rămân părinţi, ei întotdeauna îşi fac griji pentru copii, de aceea trec frontierele personale ale acestora. Noi acum stăm cu părinţii şi eu le spun că îi iubesc, îi stimez, dar, de exemplu, în ce priveşte educaţia copiilor, când eu spun „da”, trebuie să fie „da”, „nu” e „nu”.
— Cu soţul?
— Au fost situaţii când convocam consiliul de familie şi discutam ce nu ne place, ce ne răneşte în faptele celuilalt. A ajutat. Soţul a fost de acord. Deoarece apăreau unele divergenţe, de ce să nu ne aşezăm şi să nu vorbim? Relaţiile trebuie formate şi aici au de muncit toţi. Dacă ţii la relaţii, trebuie să depui eforturi. Trebuie să poţi da mai mult decât să primeşti. Iar la noi se întâmplă invers. Dacă tu manifeşti dragoste, stimă, atunci persoana dragă va dori să răspundă la fel.
— Cu copiii?
— Noi discutăm: de cât ai nevoie pentru calculator, apoi trebuie să faci ceva prin casă, să te plimbi. Desigur, uneori ascultă, alteori spun: „Nu vreau”. Dar nici mama nu vrea. Sunt lucruri care ţi se propun la alegere, pe care trebuie să le faci, fiecare om, pe lângă drepturi, are şi obligaţii.
