Interviu cu șeful Direcției pentru Siguranța Alimentelor Ungheni, Valeriu Echim
— Dumneavoastră în calitate de șef al direcției cu ce probleme vă confruntați la momentul actual?
— Cea mai mare problemă a noastră este colaborarea cu administrația publică locală și tot ceea ce este subordonat de stat. Acolo se merge după vechile legi și nu concep că sunt noi modificări și cerințe. Nu avem de la cine cere și puțini se conformează regulilor. Cineva are impresia că dacă până acum s-a mers așa, astfel vom merge și mai departe. Dar nu este bine așa. Noi trebuie să mergem odată cu schimbările, să ne modernizăm. E revoltător să auzi din gura anumitor agenți economici: „Nu a murit nimeni până acum, nu vor muri nici de acum”. Dar mai este și zicala: ulciorul nu merge de multe ori la apă.
— Ce părere aveți despre sistemul de alimentație în instituțiile de educație, medicale?
— Aici pot să vorbesc nu neapărat din partea unei instituții care trebuie să asigure o siguranță a alimentației, dar și ca un părinte. Sunt împotriva acestui sistem în primul rând pentru că în școli, tabere de odihnă, grădinițe și spitale bucătarii nu sunt specializați și nu au cunoștințe în domeniu, nu știu regulile de păstrare, depozitare și pregătire a alimentelor. Aici se mai adaugă și faptul că nu toate bucătăriile sunt dotate conform cerințelor. Da, înțeleg că acest lucru depinde și de numărul de copii, dar nu poți limita drepturile unui copil. Copiii din grădinițele mari au aceleași drepturi ca și cei din grădinițele mici. Eu sunt de părere că decât să fie dotate atâtea bucătării și să existe atâta personal care nu este competent, mai bine ca toate forțele să se concentreze într-un singur punct. Să fie o singură bucătărie, să se aleagă cel mai bun personal și să se ofere serviciul de catering. Acum sunt condiții de livrare, fiecare copil, bolnav poate primi bucatele calde, sigilate și sigure. În așa fel și noi vom monitoriza mai bine lucrurile.
— Ce se întâmplă cu cantinele private, restaurantele și alți agenți economici?
— Cu aceștia este mult mai simplu. Ei sunt mai responsabili. Cum s-ar spune, ai de la cine cere. Se dă un termen, dacă nu s-a executat, se dă un termen de prescripție, și dacă nu se schimbă nimic, se iau măsurile de rigoare și până la urmă se conformează.
— S-a tot discutat de obținerea unei autorizații sanitare a pieței centrale din orașul Ungheni, până la urmă ați realizat această intenție?
— Piața nu a obținut autorizația sanitară de funcționare și nici nu o va obține degrabă. Aici există doar cele două hale, de lactate și de carne. Am impus anumite condiții și cât de cât s-au respectat. Este evident că în hala de carne temperaturile nu corespund, nicidecum nu se poate menține temperatura optimă de păstrare a cărnii. De aceea s-a mers pe altă cale. Conform temperaturii care este în hală, agenții economici primesc tichete pe care este menționat termenul de realizare a produsului. Cu cât temperaturile sunt mai ridicate, cu atât micșorăm termenul, respectiv până la ora 13-14.
— Există vreun proiect de modernizare a pieței?
— Da, sunt niște idei și eu sunt foarte insistent din acest punct de vedere. Pe agenții economicii care au deja contract cu piața vrem să-i responsabilizăm ca să contribuie la înlocuirea meselor din hala de carne cu gherete separate și cu vitrine frigorifice.
— Cum credeți că s-ar putea face cât de cât ordine acolo?
— Atât pentru poliție cât și pentru celelalte organe cel mai bine ar fi ca să se instaleze camere de supraveghere. Acestea ne-ar permite supravegherea taxatorilor, agenților economici și chiar a colegilor mei. Prin acest fel s-ar ține sub control tot haosul acesta de la piață, pentru că știm foarte bine că tuturor le place banul, iar banul este mai presus de tot și omul este principalul factor care influențează.
— Cât de necesar este laboratorul de la piața centrală?
— În mod normal, acest laborator nici măcar nu ar trebui să funcționeze. Omul trebuie să vină la piață deja cu marfa verificată. Acesta ar trebui să dețină un certificat de calitate. Dacă agentul economic, adică piața ar primi doar vânzătorii care dețin certificate de calitate, practic laboratorul nici nu ar mai exista. Întrucât administrația locală nu colaborează cu noi, ne vedem nevoiți să supunem aceste alimente analizelor, pentru a testa siguranța lor.
— Care este cantitatea prevăzută pentru mostrele preluate pentru analiză?
— Taxele stabilite pentru efectuarea analizelor sunt fixe și impuse de stat, mostrele preluate pentru analize diferă în funcție de produs și de testarea la care este supus. Mostrele trebuie să fie preluate din fiecare lot, adică din fiecare produs de aceeași denumire, fabricat în aceeași unitate de timp și transportată cu aceeași unitate de transport. Toate aceste mostre sunt supuse unui complex de investigații de către specialiști începând cu mirosul, gustul, umiditatea, prospețimea. În cazul suspiciunilor, noi din start retragem lotul de produse de pe piață și transmitem mostrele unui laborator acreditat, care să efectueze toate cercetările.
— De ce trebuie testate aceleași alimente în fiecare zi de piață, dacă ele au termen de 20-40 de zile?
— Conform ordinului, orice zi de piață trebuie să fie verificată. Pentru că nimeni nu garantează că nu a existat un flux de produse între aceste zile. Ideal ar fi ca piața să fie dotată cu anumite frigidere în care la sfârșitul zilei produsele rămase să fie sigilate și depozitate. Întrucât nu dispunem de așa ceva, trebuie să efectuam analizele în fiecare zi de piață.
— Într-un timp se vorbea despre construirea unui nou sediu pentru instituția dumneavoastră.
— Există un proiect deja de doi ani. Așteptăm să fie inclus în planul de finanțare în 2018. Proiectul prevede ca sediul să fie comun pentru serviciul veterinar și cel fitosanitar, ceea ce ar fi în folosul cetățenilor. Totodată vrem să creăm un laborator pentru problemele de urgență, dar și pentru a avea un loc unde sigila probele înainte de a le transporta unui laborator acreditat. Nu-i normal să preluăm probele pe coridor. Am rămas cu totul în urmă. Tocmai noi, cei care răspundem de igienă, să nu avem măcar un sistem de canalizare. Nu avem decât o toaletă afară.
