Marţi, 21 iunie, oraşul Ungheni a rămas fără apă, iar miercuri redacţia ziarului „Unghiul” s-a transformat în dispecerat: ce s-a întâmplat, de ce n-a fost apă aproape 24 de ore, de ce n-au fost cisterne cu apă, de ce de fiecare dată când plouă oraşul rămâne fără apă, oare chestiunea nu poate fi soluţionată, unde-i creditul pe care unghenenii vor fi nevoiţi să-l restituie?
Petru Scutaru, directorul ÎM „Apă-Canal”, a precizat că apă nu a fost 10 ore.
Potrivit lui, în acea zi, la ora 16, turbiditatea apei constituia peste 5000 mg per litru, norma admisibilă fiind de 700. La ora 8.30, miercuri, constituia deja 200 şi dacă pe alocuri apa e tulbure, nu e din cauza prizei de apă, ci a reţelelor. Îndată ce a dispărut apa, au pornit două maşini, mai întâi a fost asigurat spitalul, apoi s-a lucrat după apeluri. Adică, se duceau de unde s-a sunat. Pe la ora 23.00 maşina ar fi fost pe strada Eminescu 55 şi timp de 20 de minute a fost deşertată. Maşinile ar fi mers în toate direcţiile, deşi e posibil să nu fi fost asiguraţi toţi, fiindcă au doar o singură maşină, a doua e pentru curăţarea canalizării. De ce e o singură maşină, dacă oraşul de fiecare dată când cad ploi puternice rămâne fără apă? Directorul a spus că nu sunt bani şi dacă tariful la apă nu va fi majorat, nu vor putea face nimic, ultima dată a fost ridicat în anul 2013. Probabil, ar fi trebuit de luat măsuri pentru a asigura oraşul de asemenea situaţii folosind creditul de 2 mln. de dolari. Interlocutorul explică că a fost înnoit parcul auto, s-au procurat două excavatoare, maşini pentru curăţarea reţelelor de canalizare şi autospeciale. A crescut şi numărul utilizatorilor? Chipurile, aceasta a fost condiţia Băncii Mondiale – extinderea reţelelor – în caz contrar, creditul nu ar fi fost acordat. Totodată, el nu a avut legătură cu utilizarea acelor mijloace.
Potrivit lui Petru Langa, viceprimarul oraşului Ungheni, apă, slavă Domnului, este. Dar nu şi slavă celor care nu au fost în stare să aprovizioneze cu apă cel puţin blocurile de apartamente, în număr de peste o sută, în tot cazul, locatarii blocurilor cu 9 etaje de pe strada Ion Creangă 15, 17 nu ştiau încotro să alerge după apă? Viceprimarul a menţionat că ce pot să facă dacă turbiditatea era înaltă şi utilajele pur şi simplu nu făceau faţă? Dar cum de s-a întâmplat că într-un oraş cu o populaţie de 35 de mii de oameni există o singură cisternă? Slavă Domnului că în oraş sunt fântâni, altfel situaţia ar fi şi mai rea. În ce priveşte maşina, se lucrează asupra acestei chestiuni. De ce nu s-a schimbat situaţia în ce priveşte furnizarea apei în oraş din contul creditului de 2 milioane de dolari? De ce oamenii continuă să rămână la mila lui Dumnezeu? Potrivit viceprimarului, întreprinderea nu putea folosi banii la discreţia sa, totodată, nu putem spune că nu s-a îmbunătăţit aprovizionarea cu apă, doar au fost înlocuite ţevile de apeduct pe unele străzi – acest lucru nu se vede, dar s-a făcut, au fost înlocuite utilajele. Pe strada Romană şi, se pare, pe strada Maria Cebotari. Iar dacă oamenii au stat jumătate de zi fără apă? Cică, în asemenea situaţie s-a pomenit nu numai oraşul Ungheni. Acest lucru ar trebui să ne consoleze? Nu e o consolare, dar mecanismele sunt mecanisme, posibilităţile lor sunt limitate când apa e atât de tulbure.
Nicolae Baltag, şef sector reparaţie şi reconstrucţie a apeductului şi canalizării la „Apă- Canal”, a explicat că apa a fost distribuită din două maşini de 6 şi 2 tone. În total s-au transportat peste 20 de tone de apă. S-a alimentat cu apă spitalul, a fost maşina pe strada Creangă, a stat între casele nr. 21 şi 23, 25 şi 27, pe Romană 26, 64 şi 66, Crestiuc 9 şi 11. În curţi angajaţii întreprinderii ar fi anunţat cu voce tare şi au aprovizionat cu apă până la ora 24. Interesant, cine dintre ungheneni a stat şi a aşteptat până la această oră ca să ia 5 litri de apă? Specialistul a menţionat că veneau şi oameni cu sticle de 1,5 litri, deşi e nevoie de capacităţi de cel puţin 6 litri. Cum se vede, trebuie să cumpărăm căldări în acest scop, pe când consumatorii sperau la o aprovizionare fără întreruperi.
Petru Scutaru precizează că apa a fost distribuită cu maşinile până al 23.30, când a apărut apa la etajele 9. (Apropo, un angajat al redacţiei care locuieşte pe strada I. Creangă 17 a spus că la etajul 7 apa a apărut abia la ora 6). Totodată, dânsul a menţionat că sunt alintaţi consumatorii, doar în alte oraşe situaţia e cu mult mai rea şi fără cazuri de acest fel. Dar nu li se pare furnizorilor de apă că, trăind pe malul Prutului, consumatorii într-adevăr au dreptul să fie alintaţi? Şi trebuie oare să comparăm oraşul european Ungheni cu alte localităţi?
Apropo, pentru ce şi pentru cine au fost create aceste pagini https://apaungheni.wordpress.com/, https://www.facebook.com/%C3%8EM-Ap%C4%83-Canal-Ungheni-650579601627955/?fref=ts?
Oare nu şi pentru cazuri de aceste gen?
