Iubirea nu ar trebui să fie marcată o singură zi în an, să fie doar o dată banală dintr-un calendar. Ea nu trebuie anume numai atunci să fie celebrată. Doar este un sentiment atât de sublim și necesar?! Cu părere de rău, pentru mulți e doar ceea ce am afirmat mai sus – o cifră, o zi. Acum nu ne rămâne să ne bucurăm că există și această sărbătoare, altfel puțini ar avea curajul de a-și deschide sufletele ca să-și dezvăluie sentimentele față de omul drag.
Și dacă unii visează la ghiocei, la adierea vântului de primăvară, adică la o simplă plimbare cu persoana dragă, alții fac un întreg cult din 14 februarie. Dar ce e atât de magic? Ce se întâmplă, de fapt, atunci? Ah da, perioada inimioarelor din carton și nu numai, ciocolată elvețiană, moldovenească sau ucrainească, a bibelourilor, de multe ori „made in China”, a mesajelor siropoase, a buchetelor din 101 trandafiri și a articolelor personalizate. Totul pentru a elogia ziua Sfântului Valentin. Păcat doar că mulți uită, pur și simplu, să se iubească, indiferent de anotimp. Acum, să recunoaștem că e plăcut, să fii trezit/trezită cu un sărut, o mângâiere mai tandră sau să primești o floare. Dar oare totul se rezumă la acea zi doar, la emoțiile declarațiilor kilometrice și la urși de pluș?
Tind să cred că avem un concept greșit despre sărbătoarea iubiri, mai ales că e ceva străin poporului nostru. Legenda spune că Valentin a fost un martir, declarat ca sfânt al creștinilor romano-catolici și este considerat patronul protector al îndrăgostiților. Așadar, fiecare merită, să audă tot timpul „Te iubesc” , fie că e vorba de sufletul pereche, mamă, soră, frate, mătușă, bunică.
Ar fi minunat să promovăm propriile valori și tradiții, pentru că avem și noi o sărbătoare – Dragobete, care e la 24 februarie. Sau să iubim românește e deja uzat?
Dar vreau să-i îndemn pe toți – indiferent care sărbătoare alegeți să o marcați – să iubiți, pentru că Mahatma Gandhi spunea: „Acolo unde este dragoste, este viată”.
