Dumitraş a mai crescut. La fel şi sculpturile sale în plastilină au evoluat… Are 12 ani, studiază în clasa a V-a la Gimnaziul Zagarancea, dar numărul lucrărilor sale aşa şi nu îl cunoaşte. „Sunt atât de multe”, punctează el. Anul trecut, Dumitraş Flocea părea un băiat timid, mâinile căruia creau adevărate opere. Dânsul este pasionat de sculptură şi mai este elev la Şcoala de Arte din Ungheni. De la vârsta de trei ani băiatul modelează din plastilină eroii preferaţi din desenele animate, istorie, mitologie, cunoscând povestea fiecărei lucrări în parte. „Creează adevărate opere, modelează cu precizie până la cele mai mici detalii”, povesteşte Tatiana Zaiţev, şefa bibliotecii din localitate. Ea a fost şi cea care l-a încurajat pe Dumitraş să participe la expoziţii, să nu renunţe la ocupaţia sa preferată.
Soldăţei, Zeiţa Atena, bustul lui Mihai Viteazul, Stalin, calul Trоian – aceștia sunt doar câţiva dintre eroii care au îmbogăţit colecţia sa. Totuşi cel mai mult se mândreşte cu statuia lui Ştefan cel Mare. „Nu mi-a fost greu să modelez statuia renumitului domnitor.
Am realizat-o în decurs de vreo două ore şi o demonstrez cu plăcere prietenilor mei. Însă înainte de a începe lucrul am studiat cărţile de istorie”, povesteşte băiatul. Probabil, mai uşor i-ar fi să deschidă internetul şi să găsească orice erou dorit, alege însă să fie oaspete frecvent la biblioteca sătească.
Până şi acum îşi aminteşte despre prima sculptură realizată – un fel de extraterestru, cum spune Dumitraş: „Era o statuie fără mâini şi picioare, modelată în culorile roşu şi albastru. Ţin minte cum bunica mi-a adus atunci plastilina. Pe parcurs am înţeles că orice lucru trebuie dus la bun sfârşit”.
Băiatul cu aptitudini artistice spune că iubeşte să înveţe mereu ceva nou, fie că e vorba de matematică sau istorie, iar arta, sculptura o vede peste tot: „Cred că şi construcţia unei case e asemenea unei opere de artă, deoarece cel care o realizează pune suflet în ea. La fel e şi cu sculptura”. Întrebat unde ar dori să fie instalată prima sa sculptură de dimensiuni mai mari, realizată în piatră sau lemn, dânsul a reflectat puţin, apoi a punctat: „Cum se numeşte muzeul unde este expus tabloul lui Leonardo da Vinci‚ “Mona Lisa”? Ah da, în muzeul Luvru din Paris. Acolo aş vrea să ajungă şi lucrările mele”.
Sculptor în devenire, de un an frecventează Şcoala de Arte din Ungheni. Directoarea instituţiei, profesoara sa, Raisa Cojocaru, povesteşte despre el că e un băiat cuminte, ascultător, cu dar de la Dumnezeu, doar că mai necesită să îşi valorifice talentul. „Este în clasa întâi şi atunci când vom munci mai mult în domeniul ales, adică în sculptură, vor fi şi rezultatele evidente”, a adăugat profesoara.
De altfel, şi Tatiana Zaiţev consideră că astfel de talente merită să fie promovate şi susţinute, chiar organizându-li-se şi ateliere de lucru cu adevăraţi profesionişti: „Sculptura este o muncă asiduă şi migăloasă, iar băiatul trebuie încurajat, deoarece el, asemenea sculptorilor ungheneni, poate face localitatea mai frumoasă şi lumea mai bună”.
