Iubește muzica, arta teatrală și tot ce este frumos. Pe unde nu ar fi purtat-o drumul vieții, tot în domeniul culturii a revenit. Pasiunea și creativitatea sunt calitățile ce o definesc pe Tamara Bârcă-Roșca, conducător artistic la căminul cultural din satul Cornești.
— Care este parcursul biografic al Tamarei Bârcă-Roșca?
— M-am născut în satul Măgurele, sat din zona Culei. În Măgurele nu era școală medie și a trebuit să învăț 10 clase la cea din satul vecin – Coșcodeni, raionul Sîngerei.
— După absolvirea celor 10 clase de pe atunci, ai ales să studiezi la Școala de Iluminare Culturală „Elena Sârbu” din Soroca. Ce te-a determinat să alegi domeniul culturii?
— De mică îmi plăcea să mă implic în activitățile cultural-artistice din cadrul școlii, îmi plăcea să cânt, să recit, să organizez și să îi implic activ și pe colegii mei. După absolvirea școlii din Coșcodeni, am depus documentele la Școala de Iluminare Culturală „Elena Sârbu” Soroca, la categoria regizor de teatru. M-am angajat în calitate de conducător artistic la căminul cultural din satul Cornești. În paralel am studiat timp de un an și jumătate la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” din Chișinău, dar nu am absolvit instituția din motive familiale care intervenise. Timp de 6 ani am activat în gimnaziul din sat, unde am condus cercurile de activitate artistică și orele de menaj (Notă: acum aceste ore sunt cele de educație tehnologică). La căminul cultural din satul Cornești am lucrat 21 de ani.
— Pe o perioadă de timp ai abandonat domeniul culturii și ai plecat să lucrezi peste hotare. Ce te-a determinat să faci acest pas?
— Era o perioadă grea. Salariul nu îl primeam, eram remunerați cu grâu și produse alimentare, dar aveam nevoie și de bani. Am plecat la Moscova la muncă, așa cum se ducea toată lumea, ca să putem trăi. Construiam casă, totul era scump și deficitar. Nu se găseau materiale de construcție, mobilă și alte necesități. Am muncit din greu, vindeam fructe în condiții dificile, ca să fac un ban, jertfeam cu propria sănătate. După o perioadă de timp m-am restabilit la locul vechi de muncă, la căminul cultural din sat.
— O perioadă ai lucrat în Italia, având grijă de bătrâni. Probabil iar ai plecat mânată de nevoi?
— Aveam studentă, fiica învăța în domeniul Tehnologiilor Informaționale și iarăși era nevoie de mijloace financiare. Dorul de casă și munca prin străini nu e ușoară, dar am avut nevoie să îmi ajut copiii.
— Te-ai reîntors în sat, la activitatea de bază, munca în domeniul culturii. Cum se lucrează astăzi în acest domeniu, spre deosebire de anii precedenți?
— Am revenit din nou la căminul cultural din satul Cornești în calitate de conducător artistic, dar vreau să zic că acum este mai problematic de lucrat. Tinerii sunt plecați peste hotare, iar alții muncesc la Chișinău. Aproape că nu ai cui da bună ziua și este foarte dificil să aduni lumea la căminul cultural. Însă cu toate acestea, entuziasmul și dragostea de cultură și frumos nu m-a părăsit. Pentru a da puțină viață satului, am atras unele doamne în organizarea activităților, cum ar fi Ziua oamenilor în etate; Carnavalul de Anul Nou și Șezătoarea de Sfântul Andrei la care i-am avut oaspeți pe cei de la Televiziunea Moldova 1. Este foarte greu astăzi să convingi pe cineva să vină la căminul cultural. Merg pe la porți pentru a-i îndemna să se implice, căci acum fiecare e cu problemele sale.
— Are viitor domeniul culturii?
— Ar trebui să aibă, dar depindem de factorul uman. El este elementul principal în crearea și perpetuarea frumosului.
— Sunteți dotați cu toate cele necesare pentru a activa?
— Dispunem de echipamentul necesar, costume populare, achiziționate cu contribuția oamenilor din Cornești ce se află în diasporă în așa țări ca: Anglia, Germania, Italia și alte țări. Este îmbucurător faptul că acești oameni nu uită de sat și susțin viața culturală a satului. Avem un colectiv folcloric și ne propunem ca el pe viitor să devină colectiv-model. Este mai greu acum însă în perioada de iarnă, căci spațiile sunt mari și este nevoie de mai multă căldură pentru a participa la repetiții și activități.
