Continuare. Început aici, partea II.
Medicii au hotărât ca Petrică să fie internat în spital cel puțin pe două săptămâni. În toate zilele Otilia era la spital, îl ajuta cu ce putea pe Petrică. După două săptămâni i s-a dat tratament acasă, lua diferite pastile și se simțea mai bine. Ca și înainte, el o ajuta pe Otilia în lucru, curăța copacii, prășea în grădină și avea grijă de David.
Otilia timp de un an de zile s-a străduit să întoarcă datoria lui Mihail. Nu avea toți banii, dar, având restaurantul în proprietate, l-a gajat și a luat împrumut din bancă. După ce a împlinit suma, l-a chemat pe Mihail și i-a întors datoria. Acum voia ca până în primăvară să adune bani să-și construiască o casă.
***
Otilia l-a chemat pe constructorul care a lucrat la construcția restaurantului, s-a sfătuit cu el cum să construiască casa și ce materiale trebuie să procure. Timp de o vară casa a fost construită, nu era casă mare, dar era frumoasă, cu două nivele, la primul etaj era garajul, bucătăria, la al doilea era cabinetul ei, baia, camerele de odihnă.
Din sat Otilia venise de douăzeci și trei de ani, dar acum împlinise douăzeci și nouă de ani, dar nimeni nu putea să-i dea atâția ani, cu toate că trecuse prin atâtea greutăți, având doi copii, avea o figură ca de fată mare și era frumoasă.
Otilia nu era de acord să lucreze toată viața proprietară de restaurant, socotea că nu-i lucrul acesta pentru dânsa și cu doi ani în urmă a intrat să învețe fără frecvență la Universitatea de Stat, să studieze dreptul. Avea foarte puțin timp pentru învățătură, dar nu a abandonat universitatea.
Cu doi ani în urmă primise la serviciu o femeie ca administrator, dânsa avea experiență de lucru și Otilia avea mare ajutor. Practic venea și controla lucrul, iar Natalia, administratoarea, avea grijă de produse, de bucate și, principalul, de ordinea din restaurant.
Într-o zi Otilia se grăbea la universitate că era sesiunea de primăvară, întârzia la lecții, a scos mașina din garaj, s-a dus să închidă ușile, să-l mai vadă pe David și fuga reveni la mașină, a dat să se pornească și observă că mașina parcă a dat peste ceva, mai dă încă odată mașina în urmă și auzi un țipăt. Ea nu a înțeles ce se petrece, coborî din mașină și rămase șocată: în urma mașinii era Petrică strivit de mașină și plin de sânge. S-a speriat, nu știa ce să facă, a dus mașina în garaj și l-a sunat pe Mihail, în două cuvinte i-a spus ce s-a întâmplat. Mihail a întrebat-o ce mașină are, de ce culoare. A răspuns: „Ford roșu, nr. MJD 465. El îi zise: „Stai pe loc și nimic nu întreprinde, eu imediat vin”.
Așa a și fost, nu au trecut nici zece minute că Mihail cu o mașină Ford roșie cu numerele MJD 465 era la poarta ei. Mașina ei a fost luată, iar mașina lui a fost dusă în garaj. Mihail îi zise: „Să fii liniștită și să răspunzi ferm la întrebările poliției”. Între timp venise mașina salvării și a poliției. Pe Petrică l-au luat la spital, el era fără cunoștință. Otilia le spusese: „Eu voiam să scot mașina din garaj, m-am dus să deschidă poarta, l-am văzut pe Petrică zăcând jos la pământ și v-am sunat”. Polițiștii totul au controlat și, neavând alte obiecții, au plecat spunându-i să nu plece nicăieri, ei vor mai reveni”.
Va urma.
