De mult doream să discut cu această doamnă care are un fiu talentat. Psihoterapeutul Svetlana Ursu s-a dovedit a fi o interlocutoare foarte interesantă și discuția noastră, bineînțeles, a început cu întrebarea cum să crești un copil talentat.
— Cred că mama, în primul rând, trebuie să-l iubească, să aibă timp pentru el și să-i acorde atenție. Eu, chiar dacă nu aveam timp, mă străduiam să-l găsesc. Pentru mine fiul a fost întotdeauna pe locul întâi. Dacă investești în copil, roada va fi bună. Ce fel de investiții? De exemplu, el a mers să învețe la școala „Spiridon Vangheli” și a dorit să joace dame. Noi am fost de acord, însă mai întâi ne-am dus să vedem condițiile. Cu atât mai mult cu cât contribuia la dezvoltarea generală.
— Poate el din copilărie a fost mai atent, mai gânditor, curios?
— Era atent față de tot ce se întâmpla în jur. Educatoarea își făcea griji că nu o ascultă, mi-a spus chiar la adunarea părinților, chipurile, nu știe ce va face el la școală, deoarece nu ascultă. Ce-i drept, eu i-am ripostat că băiețelul repetă cuvânt cu cuvânt tot ce zice dânsa. Ea era biolog și le povestea copiilor despre plante, că ele au tulpină, rădăcini, frunze care își schimbă culoarea. El se ocupa mai ales de ceea ce-i plăcea, de exemplu, teatrul de păpuși. La început a frecventat grădinița rusă, fiindcă acolo erau condiții mai bune, apoi l-am transferat la cea română.
— Spuneți că îi acordați mult timp…
— Așa este, îi citeam cărți, desenam împreună cu el, coloram, construiam din lego. Diferența dintre el și fiul mai mare e de 12 ani și recunosc că pentru primul nu am avut atâta timp. Când era mic, noi construiam casa, eram foarte ocupați și nu puteam să-i acordăm atâta atenție, de aceea am decis să facem acest lucru pentru cel de-al doilea fiu. El a fost întotdeauna supravegheat de noi, întotdeauna i-am fost alături.
— De unde sunteți?
— Și eu, și soțul suntem din Măcărești. Eu am absolvit colegiul de medicină din Chișinău. Am ales medicina, fiindcă pe la doi ani și jumătate am decis că voi fi doctor (râde). A fost o decizie pentru toată viața. Dar doctor n-am devenit, fiindcă m-am căsătorit, Am absolvit colegiul cu mențiune și am primit îndreptare la universitatea de medicină, am depus actele, dar viitorul meu soț a spus că nu are de gând să aștepte 7 ani ca să se însoare cu mine.
— Deci, visul mamei dorește să-l realizeze mezinul?
— Fiul nostru cel mai mare a absolvit universitatea și e farmacist, lucrează la Chișinău în acest domeniu. Desigur, acum îl susținem pe Marcel în orice, în planurile și visurile sale. După clasa a IX-a, a decis să meargă la Liceul Academiei de Științe. Am fost șocați, unde să plece după clasa a IX-a? El învăța foarte bine, a participat la olimpiade la chimie, fizică și matematică, a câștigat premii. Noi ne-am gândit că, copilăria fiului a trecut foarte repede, că pleacă de acasă prea devreme, prea puțin timp i-am dedicat. Dar am analizat totul, am plecat la liceu, unde ne-au arătat condițiile în care trăiesc și studiază elevii și am fost de acord.
— Cum l-ați crescut, cu ce l-ați hrănit?
— (Râde) Toți ne întreabă asta. Să fiu sinceră, cu bifidoc, care îi plăcea. Poate a avut importanță faptul că face ceea ce-i place. Primul succes în jocul de dame a venit peste o lună, la un turneu din Găgăuzia, unde a ocupat locul II. De atunci, a început cariera sa, desigur, dacă nu ar fi avut sprijinul antrenorului, nu ar fi obținut aceste rezultate. Cred că pasiunea lui pentru jocul de dame vine de la mama mea la care copiii își petreceau vara și cu care juca Marcel.
— Ce face o mamă atunci când fiul ei pleacă la campionat?
— A participat deja la campionatele europene și mondiale. Avea 12 ani, când a plecat pentru prima dată la Campionatul European, noi nu ne găseam locul, atunci nu puteai comunica ca acum, am luat apoi legătura cu președinta Federației Naționale de Joc de Dame, iar ea m-a sfătuit să găsesc informații despre eveniment pe Internet. Cu fiecare competiție, cu fiecare plecare ni s-a dezvoltat imunitatea. Știm că fiul este calm, rațional, nu va face ceva rău. Desigur, suntem mulțumiți de succesul său. Deși copilul trebuie susținut, chiar dacă nu obține rezultate deosebite.
— De unde aveți această înțelepciune?
— Am absolvit facultatea de psihologie și lucrez după specialitate. Întotdeauna am fost interesată de psihologie. La început, am crezut că voi studia pentru mine, pentru familia mea, nu pentru muncă. Am lucrat ca asistentă medicală în secția de pulmonologie a Spitalului Raional timp de 29 de ani și am văzut că pacienții au nevoie de mai mult sprijin spiritual decât ar putea oferi o asistentă medicală de gardă. Am dorit să fiu mai aproape de sufletul omului. Uneori, tratamentul trebuie început de la el.
—Ar fi bine să deschideți o școală pentru părinți.
