Astăzi vorbim cu un medic care a avut grijă de sănătatea cetățenilor nou-născuți timp de 20 de ani și de mai bine de 10 ani vă vine în ajutor când vă simțiți foarte rău. Svetlana Gherman este un doctor de la Dumnezeu, o femeie bună, sinceră și puternică. Nici nu am reușit să-i pun întrebarea că ea și începuse a vorbi…
— Sunt uneori întrebată de ce îmi este dor de trecut, de aceea că era salam de 2,60? Da, le spun, cârnațul costa 2,60, dar era făcut din carne, ouă și gelatină, iar laptele era lapte. Și copiii, dacă se îmbolnăveau, inhalările, fricțiunile îi puneau pe picioare. Iar acum? Generația anilor 90, care s-a născut în anii banditismului, ai colapsului complet, nu știe ce a fost, de aceea spune că totul este rău. Spuneți-mi, când se colectau bani pentru tratamentul copiilor înainte? Pentru mine, copiii sunt cel mai important lucru, dar acum ei se nasc uneori cu astfel de boli că ți se face părul măciucă. Poate e de vină Cernobâlul. Tocmai absolveam institutul și ni s-a spus că mai întâi vor exista anemii, apoi hipertrofii, după care „va acapara” tot ce poate. Acestea sunt ecourile sale, plus ecologia noastră, plus viața noastră, asta se întâmplă. Atunci eram altfel, nu aveam copii analfabeți, nu erau bătrâni abandonați.
— Ce ne spuneți despre perioada din Angola?
— Am avut o echipă minunată, unul pentru toți și toți pentru unul.
— Ați mers spre medicina îndrăgită timp de 10 ani, nu v-ați dezamăgit?
— Sunt dezamăgită de ceea ce face conducerea țării cu noi, iar în medicină cel mai mult îmi este milă de copii. Vechiul sistem a fost distrus și în locul lui nu s-a creat nimic. Bietul medic de familie e doar un dispecer, ce poate face el? Prin urmare, o sarcină foarte mare are urgența medicală și este greu.
— Dar v-ați dus acolo?
— Aveam nevoie de timp liber. Copiii mei creșteau la spital, unde ședeau în timpul gărzilor mele, așa că am vrut să văd cum îmi crește nepoțica și să primesc ceva mai mult. Dar la urgență este foarte dificil să lucrezi, trebuie să cunoști bine toată medicina. De când lucrez, n-a venit niciun doctor tânăr, felceri sunt, dar doctori – nu. Ei învață, dar unde dispar nu știu. Desigur, pleacă. Nu știu cine îi programează pentru a pleca în străinătate. Eu mi-am crescut copiii în așa fel încât ei să rămână acasă. Acum uitați-vă, a venit un nou ministru, consider că e bună, a luat trei decizii și este deja criticată. Câți copii suferă din cauza conducerii noastre? Școlile-internat au fost vândute, deși la ele, cel puțin, copiii erau îmbrăcați, hrăniți, spălați. Ce era rău aici? S-a decis că le va fi mai bine cu familia. Ce fel de familie, dacă părinții nu se trezesc din beții, iar copilul e nesupravegheat și înfometat? Uitați-vă ce se face în sate.
— În ceea ce privește sănătatea, suntem de vină noi cu ceva?
— Suntem obișnuiți a spune și aici e vina, cred că, a uniunii, că toată responsabilitatea pentru sănătate îi revine medicului. Acum, dacă nu urmezi instrucțiunile medicului, ești responsabil pentru sănătatea ta. Și mai trebuie de înțeles că noi nu deservim, ci oferim ajutor, deci, haideți să-i tratăm cu respect pe acei oameni care mai sunt încă în sistem. Dacă au venit la voi, spuneți-le: bună seara, dar nu începeți de la cât ați mers pe drum sau de ce nu ați venit mai repede. Uneori trebuie să ai răbdare.
Apropo, toți vrem să fie ca și în Europa, dar la noi așa ceva nu funcționează, acum la dispeceratul general au fost angajați operatori care sunt departe de medicină și nu cunosc raioanele. Și pe cineva îi doare spatele sau capul și el a sunat la ambulanță, iar cineva moare în acest moment, un om bătrân singur zace inconștient și poți întârzia la ei. Să ne respectăm reciproc. Dumnezeu nu ne cere mult pe acest pământ, ci doar să ne iubim unul pe celălalt. Să respectăm bătrânii. Nu poți vorbi calm atunci când te duci la un apel, iar acolo te așteaptă o bunică abandonată sau un bătrân care au copii. Unde sunt, așteaptă să le revină apartamentul? Vrem să avem un stat normal, în timp ce noi înșine uităm de bătrâni. Ei bine, ați plecat în străinătate, angajați pe cineva să aibă grijă de ei.
— De obicei nu se vorbește despre asta. De unde aveți această calitate?
— De la tata și de la mama. Ei ne-au educat să iubim oamenii. Fratele meu este așa. Îmi amintesc că bunica de la Valea Mare ne spunea mereu: grăbiți-vă să faceți un bine.
— Vă gândiți și la sine?
— Desigur, mă gândesc. Am părinți, copii, în curând voi mai avea o nepoțică, a doua. Le iubesc pe ele (arată la pisică). Ele sunt, de asemenea, o parte din viața noastră, nu se poate să le facem rău. Pentru mine? M-am gândit că mă voi pensiona și voi călători… M-am pensionat, dar nu-mi ajung bani, așa că muncesc. Dar vreau să văd Franța, să merg la Dubai și în Africa, însă trebuie să încep cu țara mea.
