„Dușmanii au pustiit totul în lăcașul tău cel sfânt. Potrivnicii tău au mugit în Templul Tău, și-au pus semnele lor drept semne. Parcă erau niște oameni, care ridică toporul într-o pădure deasă: în curând au sfărâmat toate podoabele săpate cu lovituri de secure și ciocane. Au pus foc în sfântul Tău Lăcaș; au dărâmat și au pângărit locuința Numelui tău…” (Psalm 74, 3-8).
Toate mănăstirile basarabene au fost „răstignite” de regimul sovietic-comunist, o miopie spirituală, care a pus în genunchi sfintele lăcașuri. Ion Pelivan spunea: „Istoria nu a cunoscut un regim mai crunt și mai diabolic, decât regimul Sovietelor”.
Îndată după ocupația sovietică din 1944 a Basarabiei, Mănăstirea de la Veverița a devenit temporar schitul mănăstirii Căpriana, iar peste 4 ani a fost închisă definitiv. Toate cărțile și icoanele au fost distruse, însă se mai scrie, că, pentru a fi salvate, o parte din cruci au fost îngropate în pădure. În acei ani, unii călugări au fost întemnițați, alții s-au refugiat. Pe teritoriul mănăstirii a fost stabilită o tabără de odihnă, biserica fiind transformată în sală de dansuri și concerte. Ea a mai fost folosită și ca depozit, iar mai târziu prefăcută în grajd. În 1985, cineva a aprins focul în podul bisericii, lăcașul fiind cuprins de flăcări și distrus grav.
Potrivit unor documente, la 15 noiembrie 1948 starețul Mănăstirii Rudi, Gheorghe Vasilache, îl roagă pe Romenski, împuternicitul moscovit pentru problemele Bisericii Ortodoxe Ruse la Chișinău, să susțină demersul adresat organelor de resort, pentru a fi scutiți de impozitul față de stat, ce echivala cu o tonă de grâu. Cauza fiind starea materială, extrem de dificilă survenită de pe urma secetei și foametei din 1946-1947. Însă, chiar a doua zi arhiepiscopul Nectarie vine cu un mare „ajutor” – solicitarea închiderii mănăstirii. Călugării s-au refugiat temporar pe la alte mănăstiri, iar „binevoitorii” au confiscat averea sfântului lăcaș. Pe teritoriul bijuteriei arhitecturale a Basarabiei, este deschisă o casă pentru copii, iar mai apoi un spital de ftiziologie pentru copii. Biserica „Sfânta Treime” a fost folosită pentru depozit.
Împuternicitul Moscovei pentru problemele Bisericii Ortodoxe pentru RSS Moldovenească, Oleinic, solicită autorităților închiderea, în 1959, a Mănăstirii Pripiceni-Curchi. Acesta susține într-un demers oficial că „Mănăstirea Pripiceni este cea mai mică, având 9 călugări bătrâni, starea sa tehnică este dezastruoasă, iar colhozul din localitate are nevoie de clădirile mănăstiri, de maternitate, punct medical și grădiniță de copii”… („Politica statului sovietic față de cultele din RSS Moldovenească / 1944-1965” de L. Tihonov, 2004). La 27 octombrie 1959 mănăstirea este închisă și stăpân devine colhozul din localitate. Peste 2 ani la Pripiceni-Curchi, pe teritoriul mănăstirii, este inaugurat un spital pentru cei bolnavi de tuberculoză. În biserica de iarnă au fost deschise și amenajate cabinete medicale. Mai târziu, biserica de vară a fost devastată, iar la intrare de asupra ușii, cineva desenase o stea mare în 5 colțuri (simbolul socialiștilor de astăzi), după „Mănăstiri Basarabene”, Chișinău, 1995.
În „proiectul de închidere a mănăstirilor din RSSM”, elaborat în septembrie 1949, Romenski referindu-se la starea de lucruri de la Mănăstirea Hâncu, menționează lipsa spiritului gospodăresc și aflarea într-o stare jalnică a construcțiilor ei. Adevărul era că ei vedeau un real pericol în existența acestui lăcaș în inima codrului, pentru că aici veneau mii de enoriași. Autoritățile hotărăsc înființarea unei stațiuni de odihnă. Bisericile au fost profanate, apoi devastate ca de obicei și transformate în depozite. În anul 1978, ansamblul monastic devine proprietate a Institutului de Medicină din Chișinău. Astfel, este inaugurat un sanatoriu pentru cei bolnavi de tuberculoză.
În cele din urmă, toate mănăstirile devin victimele comunismului ateist, închise rând pe rând, devastate sau profanate. Mănăstirea Condrița, închisă în 1947 devine școală de silvicultură. Pe parcurs, pe teritoriul acesteia s-a aflat un club și un depozit, ulterior o tabără de odihnă. Mănăstirea Țâpova devine victima regimului sovietic, începând cu anul 1949. Biserica acesteia este transformată în depozit de tutun, iar schitul ei a fost jefuit și distrus. Mănăstirea Noul Neamț este închisă în 1962, fiind transformată în spital pentru cei bolnavi de tuberculoză, iar clopotnița găzduiește muzeul gloriei militare (de ocupație). Mănăstirea Saharna i se pune lacăt în 1964, aici instalându-se un spital pentru copii cu handicap. Lăcașul sfânt a fost devastat și profanat.
În final voi face referire la Mănăstirea Japca, care a fost singura mănăstire din Basarabia deschisă în toată perioada sovietică.
Întemeierea se pierde în negura vremurilor. Un călugăr de la mănăstirea Deleni (din dreapta Prutului) a venit aici spre sfârșitul sec. al XVII-lea și în stâncile de pe malul Nistrului, a săpat o biserică, cu hramul Înălțarea Sfintei Cruci, întemeind un schit rupestru, în care a conviețuit cu câțiva frați.
Al doilea întemeietor este ieromonahul Teodosie, care în 1770 reface schitul, ce fusese dărâmat de un cutremur și pustiit de tătari. În 1825 se înalță biserica din piatră cu hramul Înălțarea Domnului pe cheltuiala unui mare moșier, Constantin Stati.
În 1916 biserica este lărgită, ajungând să aibă 3 altare. În timpul primului război mondial, călugării sunt transferați la mănăstirea Hârjauca, aducându-se în loc călugărițe refugiate de la mănăstirea Lesna din Polonia. În 1933 se mai zidește un paraclis.
Mănăstirea Japca a fost devastată și era pe cale de a fi închisă în 1959 și în 1964, însă a scăpat datorită unor intervenții făcute la Moscova, prin intermediul Mareșalului Uniunii Sovietice și al Poloniei, Constantin Rokosovski. Însă călugărițele erau obligate să lucreze și la colhoz. Bisericile au fost reparate în ultimii ani și astăzi sunt în stare bună. Slujbele se desfășoară în slavona veche. Mănăstirea nu este în serviciul curentului electric.
„Să credem cu fapta” (Iacov 2:14-26), să apărăm credința strămoșească, așa cum au făcut-o predecesorii noștri. Vremurile devin tot mai grele, nu avem ce alege.
